Pentru cinematograful anilor ’70-’80 regizorul Costa Gavras ramane un reper esential prin filme ca "Z", 1969 (premiul Special al Juriului la Cannes si Premiul Oscar pentru cel mai bun film strain), "Missing", 1982 (Palme D’Or Cannes si Oscar pentru cel mai bun scenariu), "Music Box", 1989 (Ursul de Aur - la Berlin) - adevarate modele pentru cineasti si (chiar) cinematografii ce cautau sa practice un anumit tip de film-interventie, puternic angajat politic.
Dupa o eclipsa de creatie artistica in anii ’90, revine pe ecrane cu "Amen", 2002 (realizat in coproductie si cu Romania), incercand sa practice acelasi gen de cinema care l-a facut, odinioara, celebru. Numai ca de asta data suntem in prezenta unui cineast care traieste "drama lui Iulian Apostatul" si a unui film tezist, vetust si sablonard in tot ce spune si, mai ales, in modul cum spune. Surpriza va veni trei ani mai tarziu prin "Le Couperet/Cu doua taisuri", 2005, un thriller social, agrementat cu mult umor negru, unde descoperim ca acest cineast are forta, la 71 de ani, sa se innoiasca stilistic si sa faca un cinema modern, cu priza la public. Si iata acum, in aprilie 2009, Costa Gavras vine la Bucuresti sa-si lanseze, la doua luni dupa premiera internationala, "Paradis in Vest", cel mai personal film al sau - dupa cum marturiseste. Intr-adevar, in acest film regasim multe date din Konstantinos (Kostas) Gavras, nascut la 13 februarie 1933 in Arcadia la Loutra Iraias, si a carui familie a fost nevoita (datorita tatalui - militant comunist, urmarit si arestat de nenumarate ori de politie) sa paraseasca Grecia si sa se stabileasca in 1956 la Paris. Eroul din "Paradis in Vest" vorbeste o limba inexistenta, inventata de scenaristul Jean-Claude Grumberg, dar se numeste Elias (nume cu rezonanta greceasca, pe care, in film, multi il inteleg si pronunta Alias - oare vad in el un Ali si/sau un Alien - strain