Calendarul campionatului învârte filă după filă, doar la trecerea timpului şi fără nici un fel de beneficii sau de pagubă-n ciuperci.

Punctele circulă haotic, la derută şi întru disperarea pronosportiştilor care nu mai nimeresc grila decât dacă joacă la noroc, dacă resuscitează hazardul şi lasă de-o parte orice pretenţie de calcul logic. Avem o competiţie tembel surprinzătoare, dar chiar şi în tembelism surprizele au farmecul lor. E ca-n filmele cu proşti, unde hazul este asigurat tocmai de îmbăţoşarea sau bosumflarea năpruilor care habar n-au pe ce lume trăiesc. Chiar şi aşa, competiţia internă are avantajul ei. Când jucăm între noi nu mai vin venetici de aiurea care să ne zboare fleica din fasole. Nu dăm nimic la export. Punctele ne rămân nouă şi numai nouă. Rămân în patrimoniul naţional, depozitate într-un clasament care-i deosebeşte pe chiori de năpăstuiţii şi mai năpăstuiţi.

Intermediara de la mijlocul săptămânii n-a ieşit din cadenţa celorlalte etape care au precedat-o. Dinamoviştii, după ce s-au cocoţat triumfal pe cocoaşa Rapidului şi ne-au deposedat de toate elogiile din dotare, au capotat, parcă şi mai triumfal, la Craiova. Mircea Rednic a rămas în orgoliul gol tocmai pe scena unde debutase cu refrenul "Ce bine-mi pare că ai luat ţeapă", refren dedicat atunci lui George Copos. Acelaşi Mircea Rednic, după ultima victorie cu Rapidul, a practicat un discurs ritos despre cum a aşezat el, cu pricepere nestemată, aşternutul măreţei izbânzi. Ascultându-l fără să-ţi iei nici un fel de măsuri de precauţie, puteai crede că orice succes stă la îndemâna antrenorului dinamovist cu o singură şi minimă condiţie: să fie lăsat să gândească. Înaintea meciului cu Universitatea n-o fi avut Rednic timp de gândire sau ne prea grăbim cu vorbele? Să nu-mi spuneţi că cea de-a doua variantă de răspuns este valabilă, fiindcă am să vă cred. De-asta nici nu