Au intrat in librariile din Franta, incepand din 6 aprilie, trei volume purtand marca Cioran, publicate, toate, de catre Editions de L’Herne. Nu este vorba despre niste reeditari, asa cum statura de clasic si prestigiul francez al scriitorului ne-ar indemna sa ne imaginam, ci despre doua lucrari inedite, pana in acest moment, in limba franceza: La Transfiguration de la Roumanie (344 pagini, traducere din romana de Alain Paruit, 19 euro) si De la France (80 pagini, traducere din romana de Alain Paruit, 9,50 euro). Cel de-al treilea: o antologie de texte despre si de Cioran, aparute din in celebra colectie cu coperti albe Cahiers de l’Herne (Cahier Cioran, volum coordonat de Laurence Tacou si Vincent Piednoir, 540 pagini, 39 de euro). Acest din urma volum are o rezonanta cu totul particulara in portofoliul editurii, rezonanta pe care vom incerca s-o explicam printr-o foarte scurta privire istorica. Intemeiata la inceputul anilor 60 de catre Dominique de Roux si cativa prieteni ai sai, toti scriitori de talent, colectia Caietelor debuteaza cu un numar dedicat lui René-Guy Cadou (1961) si continua cu unul care il are ca protagonist pe Georges Bernanos (1962). Revista traieste din subscritii si abonamente si, gratie tonului polemic si vervei nonconformiste (nu intamplator L’Herne incepuse sa fie perceputa in epoca drept o academie paralela, adversara a conventiilor si comemorarilor) isi gaseste din ce in ce mai multi cititori. Urmatoarele numere sunt dedicate unor giganti ai literaturii, mai toti niste figuri controversate: Céline (1963), Borges (1964), Pound (1965), Michaux (1966), Burroughs (1968), Ungaretti (1969), Gombrowicz. Dupa ce incepe lucrul la volumul cu numarul 21, dedicat lui De Gaulle, Dominique de Roux paraseste L’Herne, trecandu-i stafeta lui Constantin Tacou, cineast si om de cultura de origine romana, care orienteaza Caietele spre estul Europei si s