La începutul lui martie a plecat dintre noi un mare prieten al României, arhitectul, ziaristul şi editorul grec Hristos Papoutsakis. S-a născut în 1934, în oraşul Canea din Creta. Tatăl său, ofiţer de carieră, a fost asasinat în 1947, în vremurile tulburi ale Războiului civil din Grecia. Ca urmare a acestei brutale pierderi, familia Papoutsakis a fost nevoită să se mute la Atena, unde Hristos a studiat arhitectura. Elaborându-şi lucrarea de licenţă despre aşezările tradiţionale din insula natală, şi-a legat numele de o importantă descoperire arheologică, şi anume a vestigiilor rupestre lăsate de cei mai vechi oameni ai locurilor.

Prin tradiţie familială precum şi prin formaţie şi temperament, Hristos Papoutsakis a fost un om de stânga. O stângă liberă însă de dogmatisme şi filiaţii partinice, o stângă sinonimă cu un profund simţ al dreptăţii sociale şi cu împotrivirea spontană la orice gen de opresiune (ceea ce pare a constitui o "genă" politică a cretanilor). Dovadă şi faptul că, la începutul lui 1990, la scurtă vreme de la prăbuşirea regimurilor comuniste, Hristos a convocat la Atena, sub egida revistei Anti (pe care o conducea), un mare colocviu despre schimbările revoluţionare din Europa Centrală şi de Est, cu participarea unor reprezentanţi de marcă ai disidenţei din ţările recent eliberate (între care şi a lui Mircea Dinescu). La acest colocviu, şi apoi acasă la organizator, am avut privilegiul să cunosc figuri legendare ale Rezistenţei antitotalitare, precum Jeliu Jelev sau Adam Michnik (cu care ne-am dedat, chiar, la vesele libaţii cu votcă, până la ore timpurii ale dimineţii).

Din aceeaşi mentalitate a ieşit şi revista susamintită - al cărei nume spune totul despre orientarea ei -: opera de o viaţă, sau cel puţin a ultimelor patru decenii din viaţa lui Hristos Papoutsakis. Cu un curaj nebun, Hristos a tipărit şi difuzat primul număr al ac