Un primar este acel om în stare să câştige încrederea majorităţii unei comunităţi şi să ia decizii în numele celor care l-au ales pe o perioadă de patru ani. Puţini ne gândim la o altă variantă a definirii calităţii de primar, cea care se referă la acel om, în stare să piardă încrederea celor care l-au votat, în decurs de numai câteva luni.

Nemulţumirea electoratului strânsă într-un răstimp de patru ani faţă de edilul în funcţie îi poate fi benefică viitorului reprezentant al obştii. Acesta, însă, nu se poate bucura de un răgaz prea mare, pentru că funcţia în care a fost ales implică mari responsabilităţi. Comunitatea care i-a acordat votul poate fi adusă foarte uşor de la extaz la agonie, dacă primarul persistă în greşeli pe care fostul edil le-a comis şi de care oamenii sunt sătui.

O primă mare greşeală pe care o poate comite un proaspăt edil instalat în funcţie, şi care se poate întoarce mai târziu împotriva sa, este „descotorosirea" de vechiul personal. Mulţi primari văd această „epurare" ca pe o necesitate în vederea bunei desfăşurări a activităţii viitoare. Este normal ca primarul să vrea să lucreze cu o echipă care să-i inspire încredere şi să-i ia de pe cap grija că angajaţii lucrează tot în favoarea fostului edil, încercând să-i pună beţe în roate. În acelaşi timp, nu este atât de firesc ca primarul proaspăt ales să dea pe toată lumea afară, angajaţi care lucrează de-o viaţă în primărie, pentru ca să fie el mulţumit. Trebuie ţinut cont de faptul că fiecare angajat are o familie: un soţ sau o soţie, mamă, soră, frate, copii, mătuşi etc - care se pot întoarce împotriva sa. Numărul celor care pot deveni potrivnici este cu atât mai mare, cu cât numărul angajaţilor primăriei puşi pe făraş este mai mare.

Un alt motiv pentru care primarul proaspăt ales poate deveni indezirabil peste puţin timp este atitudinea faţă de oameni. Cum să ne mire c