Idealismul, Erudiţianul îl combate cu ironie. Vine un voinic cu o praştie, şi tu, un băetan, tragi în el cu tunul... Scrisul aşa e făcut, să vâneze himere. Să exalte virtuţiile. Să propună o lume fictivă.
Erudiţianul îşi păstrează punctul de vedere, care e al unui autor scrupulos, suspectând exagerările literare.
Cauza relelor - explică - este sub patosul textului poeticesc, - nu-s vremurile, de vină n-au fost ele, "ci tu însuţi, omule, căci de n-ai vrea tu, nimeni nu te-ar asupri, fiindcă ai minte şi putere; dar ce folos când tu acea minte o întrebuinţezi asupra ta însuţi, iar puterea ta o împrumuţi celor ce vor să te supuie!"...
Şi nu era decât la 1800! Când adevărul acesta modern, scris cu biciul pe pielea noastră, nu-şi găsise încă drumul său teribil.
Să-ţi împrumuţi puterea ta celor ce vor să te supue... Ardeleanul a zis-o.
*
TURCII invadează Muntenia. Ţepeş îi hărţuieşte, aplicând tactica gherilei, ceva nou pentru musulmani... Ei speră că muntenii vor fi siliţi să iasă la luptă deschisă.
Dar nu îi vor ierta deloc, şi, sub presiunea oştilor împărăteşti, ridică o tabără în aşteptare, apoi
...la Bucureşti înştiinţare
Cu solii încredinţate trimese,
Cum că el (sultanul) vrea pe ţară să ierte
Şi numai pe Domnul său să certe.
Vlad vrea să profite de ezitarea vrăjmaşilor. Se deghizează în hainele unui neguţător grec şi se introduce în tabăra turcească, să vadă situaţia. La un moment dat, turcii încep... să ţipe...Vlad!... Vlad! E o confuzie. Este voinicul Argineanu, care, fără nici o armă, lumea crede că este Vodă Vlad, aşa de mult îi mersese vestea curajului său.
De unde "sminteala" mulţimii. Ţepeş profită de neînţelegere, şi dispare în decor.
Argineanu trebuie să facă rost de o armă. Deşi jurământul său este să lupte "fără cal, fără arme, fără cămaşă, vrăjit
