Lamentaţie

În paginile revistei BUCOVINA LITERARĂ (nr. 2-3/ 2009) se deplânge faptul că această revistă, Bucovina literară, nu este prezentată mai des în România (tot) literară. Semnatarul notei-lamentaţie, Ioanid D., face apel şi la sentimentalismul redactorului-şef al publicaţiei noastre:

"Profitând de împrejurare îi reamintim domnului Ştefănescu de Suceava, urbea unde şi-a petrecut adolescenţa şi pentru care mai mult ca sigur îl cheamă suficiente nostalgii. De aia nedumerirea privind indiferenţa României literare, la care domnia sa deţine funcţia de redactor-şef, faţă de viaţa literară a Bucovinei."

Vestea proastă este că, în evaluarea unei reviste literare, nu prea are ce căuta sentimentalismul. Alex. Ştefănescu i-a mărturisit Cronicarului că, într-adevăr, se gândeşte uneori cu nostalgie la colegele sale de liceu cu care se plimba (nu cu toate dintr-o dată, ci cu câte una) pe sub arborii bătrâni din parcul central al oraşului, dar că aceasta nu-l determină să supraevalueze producţia literară a autorilor suceveni. Unii dintre ei au valoare, alţii nu. Ioanid D., de exemplu, scrie stângaci şi confuz. Referindu-se la comentariul critic pe care Alex. Ştefănescu l-a consacrat cărţii lui Eugen Negrici, Iluziile literaturii române, el compune câteva fraze ininteligibile:

"Ne lipsesc, sesizează Alex Ştefănescu, diverse Ťclişee ale limbii de lemn din spaţiul vieţii culturale", care n-au cum să fie decât puse la colţ. Fără susţinere ori, mai exact, fără motivare reală devine şi afirmaţia potrivit căreia România Ťeste spaţiu al efervescenţei mitogeneticeť, motiv pentru care tendinţa de a mitiza se manifestă cu pregnanţă la Eugen Negrici. N-are rost să aducem, să venim deci cu exemple, chiar dacă Alex Ştefănescu ţine să apeleze şi la ipoteza argumentării cu astfel de motive."

Cronicarul oferă, ca premiu, o sticlă de şampanie, cui reuş