Bob Burns (1890-1956), actor si jazzman american din epoca de glorie a radioului si cinematografului (deceniile trei si patru), si-a inceput cariera artistica in orasul natal, ca trombonist in formatia locala de suflatori.

Legenda spune ca intr-o zi, pe cand repeta in spatele pravaliei de obiecte sanitare, a dat peste un capat de teava care, atunci cand a suflat in el, acesta a scos un sunet „interesant" (ceva ce aducea a… flatulenta). De aici i-a venit ideea de a crea, artizanal, din doua tevusti telescopice (de gaz) si o palnie (ceva mai nobila: de whiskey) un instrument pe care l-a botezat „bazooka". Nu a aparut, se povesteste, cu instrumentul in public decat dupa ce i-a explorat toate posibilitatile (nu prea multe, ce-i drept) si a devenit un virtuoz interpret.

Pentru a-si asigura succesul, numerele lui comice erau obligatoriu insotite de o cantare la instrumentul cu palnie. Actorasul nostru a si ramas in istorie ca Bob "Bazooka" Burns.

Atat de mare era in epoca succesul trombonului artizanal al lui Bob Burns, incat soldatii din al doilea razboi mondial au alintat noua arma individuala antitanc (M1 Rocket Launcher – Lansator de Rachete M1), cu care au fost dotati dupa 1942, cu numele simpaticului instrument. Arma nou-creata chiar merita sa fie privita cu simpatie: nu foarte exacta, nici foarte puternica, ea cerea, pentru a distruge tancurile inamice, calitati de virtuoz din partea infanteristului. Era o adevarata arta sa ochesti si sa produci stricaciuni cu bazooka…

Dupa razboi, Topps, o firma de langa New York, a facut din Bazooka un brand de guma de mestecat (mai corect ar fi sa spunem guma de umflat sau guma de facut bule – asa-numita bubblegum). Ambalajul era in culorile nationale americane, rosu, alb si albastru, dar firma se jura ca numele gumei vine de la instrumentul de suflat, nu de la aruncatorul de rachete. Altfel ar fi