Adică: raport despre starea naţiunii, în fond. în gară la Mangalia, nepoata (clasa a noua sau a zecea) o conduce pe "mamaie" (o femeie de la ţară, simplu îmbrăcată, cu o broboadă înflorată pe cap). "Să ai grijă de tine, mamaie, şi să mănînci, să mănînci, auzi?". "Şi tu să ai grijă de tine, copilă hăi, toceşte cartea şi mai lasă calculatorul". Un episod din (i)realitatea imediată în care se pot desluşi multe "ahturi şi ofuri" omeneşti, cum le zicea Creangă, de aici şi acum: grija nepoatei pentru hrana bunicii şi, implicit, pentru resursele precare, desigur, de a o procura ("lasă că mănînc eu, cînd mi-e foame", i-a răspuns), bunul simţ al bunicii care îi spune că nepoata petrece prea mult timp în faţa calculatorului în loc să tocească o carte: "mamaie" de azi, dintr-un tren spre Moldova, spune altfel, fără mărci literare, exprimînd, însă, acelaşi fond, ceea ce spunea "tataie" David Creangă într-un pasaj celebru al Amintirilor din copilărie: "Nu-i rău, măi Ştefane, să ştie şi băietul tău oleacă de carte, nu numaidecît pentru popie, cum chiteşte Smaranda, că şi popia are multe năcăfale, e greu de purtat. Şi decît n-a fi cum se cade, mai bine să nu fie. Dar cartea îţi aduce şi oarecare mîngîiere. Eu, să nu fi ştiut a ceti, de mult aş fi înnebunit cîte am avut pe capul meu (...) Din cărţi culegi multă înţelepciune şi, la dreptul vorbind, nu eşti numai aşa, o vacă de muls pentru fiecare". Mamaie (re)confirmă ceea ce bunicul scriitorului, David Creangă din Pipirig, ştia: cartea îţi aduce mîngîiere şi înţelepciune, te deşteaptă şi te fereşte de nebunie; lipsa de carte, năcăfale multe.

Vorbele din tren şi cele din cartea lui Ion Creangă sînt, într-o altă ordine, cel mai bun comentariu la concluziile unui studiu mereu actual al Institutului Naţional de Ştiinţe ale Educaţiei, intitulat Educaţia informală şi mass media şi realizat în rîndul elevilor de şcoală ge