De ziua de Sfântul Ioan, în luna iunie 1917, stil vechi, iar în stil nou pe 7 iulie, trei tineri bucovineni, profitând de libera trecere dintre Bucovina, ocupată de trupele ruse şi Basarabia, pleacă spre Chişinău, decişi să predea lecţii de limbă şi literatură română fraţilor dintre Prut şi Nistru. Se numeau Liviu Marian, fiul cunoscutului folclorist Simion Florea Marian, George Tofan şi Ovidiu }opa. Acesta, născut la 17 mai 1891 în localitatea Rarauncea, fiu al lui Dimitrie }opa, preot stavrofor şi profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, avea să fie, mai târziu, profesor de istorie la Şcoala Normală de băieţi şi la liceul Mitropolitul Silvestru din Cernăuţi, iar după pierderea Bucovinei de Nord, în iunie 1940, la mai multe licee bucureştene.

Familia avea vechime, cu acte doveditoare încă de pe vremea voevodului Ioan Vodă zis cel Cumplit, când trăia un pârcălab, pe nume Sandu }opa. Numele de Sandu s-a perpetuat în familie, fiul cel mare al lui Ovidiu }opa, scriitorul Tudor }opa, mai purta şi numele de Sandu. De care nu făcea caz. Un arbore genealogic al familiei cu rădăcini în secolul al XVII-lea a rămas pe masă, la Cernăuţi, în momentul primului refugiu, din 1940.

Cei trei tineri profesori circulă aşadar cu trenul de la Cernăuţi prin Iedineţ, la Moghilău, dincolo de Nistru. De acolo călătoresc cu vaporul spre Vadul lui Vodă, de unde intenţionau să plece cu trăsura la Chişinău. "A fost, scrie memorialistul, un vapor simplu, plin de oameni, mai ales soldaţi. Cum ştiam destul de bine ruseşte am intrat în vorbă cu mai mulţi dintre ei. Toţi îmi vorbeau de pace, spunându-mi că nu mai vor să lupte, căci a sosit timpul înfrăţirii tuturor popoarelor. Zadarnic le vorbeam despre necesitatea continuării războiului, căci altfel o să intre nemţii în Rusia şi revoluţionarii ruşi nu se vor alege cu nimic altceva decât cu stăpânirea prusacă care nu se prea