Nu tineam minte sa mai fost atata lume la noi in casa, cateva zile un du-te-vino ametitor, unchi si matusi pe care nu-i mai vazusem de amar de vreme, pe unii nici macar nu-mi aminteam ca-i mai vazusem, veneau cateva ore, sau o zi, vroiau neaparat sa-i spuna ceva mamei si plecau repede, parea sa nu le pese ca pe ea n-o prea interesa ce-i spuneau ei, obosise ascultandu-i, avea cearcane, tocmai atunci isi incepuse serviciul. Nu stiu ce tot aveau sa-i zica. Dar cand a venit bunicul din partea mamei, m-am bucurat, adusese gutui, nuci si poame uscate dupa care eram mort, dar ma cam mira venirea lui, stiam ca pleaca rar de-acasa si acuma strabatuse atata distanta si neanuntat, m-a batut pe umar, cum avea obiceiul,

ce mare te-ai facut, mi-a spus, esti flacau acuma,

pe fratele meu mai mic l-a ridicat in maini si l-a aruncat sus de tot, ma temeam, ca intotdeauna, ca n-o sa-l prinda, dar l-a prins si fratele meu mai mic galgaia de ras, as fi vrut sa ma arunce si sa ma prinda si pe mine, dar trebuia sa-mi iau gandul de la o bucurie ca asta, ma facusem intr-adevar magadau mare, doar imi spusese ca am ajuns stalpul familiei, cand s-a mai vazut sa arunci in aer stalpul familiei.

Dar stiam c-o sa ma plimb cu bunicul in oras pe un traseu anume, cat de rar venea, tot faceam drumul ala, voia sa vada daca se schimbase ceva, voia sa-si aminteasca ceva, nu mi-a spus niciodata, cat mergea la pas, intorcand capul intr-o parte si-n alta, povestea despre casele pe langa care treceam, de varsta lui sau si mai batrane, si dintr-una in alta ajungea sa-mi vorbeasca despre razboi, nu cel din urma, ci primul, de intregire a neamului, la care participase si el si unde isi pierduse un ochi, si de unde se intorsese cu un ordin purtat de fiecare data cand pleca de-acasa si nu se ducea la lucru, mama imi spusese ca era cat pe ce s-o pateasca cu vreun an in urma pentru medalia asta, s