Tulburările de la Chişinău au generat o activitate febrilă pe internet, mai ales pe Twitter, şi prin asta, un titlu atrăgător, „Revoluţia (pe) Twitter” („Twitter Revolution”), în celebre mass-media anglo-saxone ca „The Independent”, „Slate” sau „Foreign Policy”.

Revoluţionarii şi internetul au fost sexy de când îi ştim. E normal ca presa să îi îmbrăţişeze şi pe unii, şi pe celălalt. Cea românească are un motiv în plus să facă asta, fiindcă e vorba de Chişinău. Şi cu asta, basta. Sau nu?

Cristi Dimitriu este un jurnalist hârşâit, care după 16 ani de presă a ajuns directorul uneia dintre cele mai riguroase instituţii de media din România: Mediafax. Spre deosebire de jurnaliştii-vedetă care îşi petrec o jumătate din viaţă dându-şi cu părerea la televizor, Dimitriu stă ascuns în centrul nervos al unei agenţii care lucrea ză mai mult cu presa însăşi decât cu publicul, ca furnizor de informaţie, şi din când în când mai spune câte ceva cui doreşte să-l audă, pe blogul agenţiei. De astă dată a vorbit despre Twitter:

„S-a citat «Twitter» de parcă era Reuters, pentru că măcar nu s-a dat un nume sau un nick (pseudonim - n.r.) de acolo. Unele sunt chiar nume reale!”. Ce nu îi convine lui Dimitriu şi ce importanţă are asta pentru dumneavoastră?

Reuters, celebra agenţie de presă, e un nume colectiv (brand) pentru nişte standarde jurnalistice care reprezintă o aspiraţie până şi pentru performantul Mediafax. Twitterul e o sumă de microbloguri. Adică de pagini de forma Twitter. com/Cutare, unde „Cutare” postează însemnări telegrafice, mai scurte de 140 de caractere (litere, pauze, semne de punctuaţie). Cine e „Cutare”? Cutare poate fi o persoană, o fantomă de internet - pseudonim, personaj virtual, identitate furată - sau un brand. EVZ a rezervat Twitter.com/evzro, de pildă. Iar asta ne duce la o constatare importantă a jurnalistulu