Versuri despre Inviere, scrise in inchisori
PETRU BACIU
Noaptea de Inviere
Mi-i trista-aceasta noapte, cu zornait de fiare,
M-apasa ca o piatra trecutul izgonit;
Vin amintiri din vreme si calde ca un soare,
Vin sa-mi aduca linisti din Templul zavorat.
In "cusca" unei dube ce duce viata mea,
Smeritu-mi trup se-nclina ca-n albe primaveri...
Puterile-mi sleite de asteptarea grea
Mi-adun, sa ma-nsoteasca in noaptea de-nvieri.
Stramtoarea-nabusita ma tine pironit,
Stau nemiscat in ruga, tristetile-mi supun,
Desprins ca dintr-un cleste in drumul meu cernit,
Plutesc parca aievea cu cantecul strabun.
Ma leagana-oboseala, imi da mereu tarcol,
Launtric o lumina imi curge ca un sopot,
Alearga trenu-n noapte cu suiere in gol,
Faramitand in aer fasii subtiri de clopot.
Cand temnicerul misca vizeta, mohorat,
O unda stravezie catusele-mi aprind,
Invaluit in umbra, in "cusca" surghiunit,
Eu chem in preajma mortii si raze ma cuprind.
E noaptea Invierii. Traiesc fara sa fiu...
Inchis ca-ntr-un mormant, eu sanger, strop cu strop.
Ard dincolo de mine lumini, pana tarziu,
Cand eu cobor in Zarca, si-n bezne iar ma-ngrop.
NICHIFOR CRAINIC
Ruga pentru pace
Slava Tie, Doamne, pentru-aceasta noapte,
Somnul meu in umbra lunii s-a scaldat.
Din abisul pacii, visul scufundat,
Mi-a cules mireasma de naramze coapte.
Slava Tie, Doamne, pentru-aceasta noapte!
A lasat un inger portile deschise;
Cantec fara sunet Te slavea-n sobor
Unduia auzul, aripi fara zbor,
Cand spre-abisul pacii, nazarit din vise,
A lasat un inger portile deschise!
Da-mi si mie-aevea Pacea Ta Cereasca,
Miezul de tacere al strigatei vieti,
Care-nflaca
