Bucureştiul şi alte mari centre universitare ale ţării răsună în fiecare seară, începînd de marţi, de strigătele studenţilor moldoveni şi români. Aceştia îi susţin cu lumânări în mâini pe "fraţii lor de peste Prut" care, la sute de kilometri depărtare, în mijlocul Chişinăului, luptă pentru o schimbare.

Sătui de dictatura cu aparenţă democratică a preşedintelui Vladimir Voronin şi a Partidului Comunist, furioşi că alegerile au fost fraudate de către comunişti, îngrijoraţi de proasta situaţie economică din ţară, de lipsa unei adevărate clase politice şi de apropierea Moldovei faţă de Moscova, zeci de mii de tineri moldoveni, elevi şi studenţi, protestează în Chişinău de la începutul acestei săptămâni. Ei ies în stradă, scandează "Jos comunismul!", "Libertate!", "Mai bine mort decât comunist!" şi "Vrem în Europa!" încercând să schimbe Destinul. Destinul lor şi al ţării lor.

Studenţilor care protestează de o săptămână în Chişinău nu le pasă că ar putea fi exmatriculaţi, arestaţi şi bătuţi. Ei au înţeles, cum au înţeles şi românii în 1989 şi ucrainienii în 2004 că pentru libertate şi pentru schimbare trebuie să lupţi. Trebuie să revoluţionezi, să te revolţi împotriva unui sistem politic şi economic de mult timp mort.

Eu cred că şi în România o nouă schimbare este necesară. O nouă REVOLUŢIE. Dar nu o Revoluţie ca aceea din 1989, când s-a înlăturat un dictator, ci o Revoluţie a fiecăruia, o REVOLUŢIE A MENTALITĂŢILOR. Pentru că România a ajuns o ţară plină de oameni bolnavi. O ţară bolnavă. Bolnavă de indiferenţă, prostie, lipsa demnităţii, mândrie şi cerşetorie. Trebuie să nu mai ieşim în stradă doar când cerşim mila autorităţilor; trebuie să nu mai scandăm "Free Gigi!" în faţa Judecătoriei, sperând să obţinem graţierea Primului Cioban al Ţării; trebuie să nu mai ascultăm de grohăielile tuturor porcilor politici; trebuie să nu mai acceptăm dinastii la