- Cultural - nr. 286 / 11 Aprilie, 2009 Oricare roman, care a trecut Prutul, simte si spune cu tarie: aceasta sfanta glie e tot Romanie, gardul, poarta, curtea si gradina sunt la fel! Oamenii sunt imbracati la fel si te intampina cu acelasi zambet deschis si cu dulcele grai romanesc, chiar daca are putin accent rusesc, imprumutat de la vecinul adus in locul fratelui sau neamului deportat in Siberii de gheata, de catre slugoii lui Stalin, dupa intelegerea secreta cu Hitler, din august 1939, in vigoare si astazi, din pacate. Oranduirile si stapanii s-au schimbat, pamantul si bunele traditii au ramas. Pana si vecinii s-au adaptat, invatand si cooperand cu bastinasii, pentru a-si putea produce cele trebuincioase, la inceput ca sefi, obligandu-i sa le invete limba si sa aplice cu sfintenie "indicatiile pretioase" ale marelui partid bolsevic. Iar cand s-au dovedit a fi gresite, au revenit la bunele traditii ale bastinasilor, ramasi tot mai putini, dar ai caror urmasi au dus mai departe cultura marelui neam traco-geto-daco-roman, care este simtita, vazuta si auzita de la Nistru pana la Tisa si de la Dunare la Carpati si la Marea Neagra. Si mai departe, care nu va disparea niciodata, atata vreme cat romanii vor avea incredere in Dumnezeu si in virtutile inaintasilor, care le-au dat acest nume, recunoscut in lume. Am trecut Prutul, cand acest pamant sfant al basarabilor se numea Republica Socialista Sovietica Moldova, cand in public se vorbea numai ruseste. Doar acasa, in soapta, se vorbea romaneste. Dar din priviri si din zambetul discret, il simteai ca e roman, iar gardul, poarta, casa, curtea si gradina erau la fel ca in Romania. Asa cum le-am vazut si anul trecut, cand o delegatie a ASTREI muresene a fost primita in Casa de Cultura a Raionului Straseni, cu salutul fratesc "BINE ATI VENIT LA SARBATOAREA NOASTRA - 90 DE ANI DE LA MAREA UNIRE A BASARABIEI CU ROMANIA - S