- Editorial - nr. 286 / 11 Aprilie, 2009 "Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci si cu pietre ucizi pe cei trimisi la tine; de cate ori am voit sa adun pe fiii tai, dupa cum aduna pasarea puii sai sub aripi, dar nu ati voit". (Mt.23,37) De cand ma stiu, astept cu draga inima Floriile, momentul de maxim triumf al intrarii Domnului in Ierusalim pentru sarbatoarea Pastelui iudaic. Uneori ma vad pe mine, copilul de-altadata, in pragul zilei de Florii, intre cei care, cu ramuri inmugurite de salcie in maini, Il asteptau cu emotie si bucurie pe Hristos, ca sa-I cante: "Osana, bine este cuvantat cel ce vine in numele Domnului". Cand am fost in calatorie la Ierusalim, am vazut poarta prin care intrase, odinioara, Iisus, in ziua Floriilor. Aceasta poarta se cheama "Poarta de aur" si e inchisa cu zid. Traditia spune ca aceasta poarta s-a inchis de la sine si se va deschide, iarasi, de la sine in ziua cea mare a Invierii. Duminica de astazi e una speciala. Cu ea se deschide cea mai importanta saptamana din istoria umanitatii. Incepe o perioada plina de evenimente dramatice si extrem de importante, la capatul carora ne vom bucura de Inviere. Cred ca nu e crestin care sa nu poata spune cate ceva despre acest mare praznic, desi incercarea de a defini zilele de dinaintea sarbatorilor se izbeste mereu de neputinta mintii omenesti de a cuprinde intreaga incarcatura de semnificatie a acestora. Intrarea Mantuitorului in Ierusalim este istorisita de toti cei patru sfinti evanghelisti, cu lux de amanunte (Matei 21,1-11; Marcu 11,1-10; Luca 19, 29-40; Ioan 12, 12-28). O zi luminoasa de primavara se ridica peste arida Iudee si totul se imbraca in lumina. Cararea pietruita, care dupa Betania paraseste Betfaghe, urca pana in creasta colinei si coboara pe urma, traversand campul de maslini pana in valea Cedronului. Din acest loc ni se pare ca vedem netulburat asinul pe care s