Inevitabilul nu poate fi oprit
Revolta de la Chisinau era inevitabila. Ea este sfarsitul unei lungi asteptari. Rapita in 1812, reunita cu tara-mama in 1918, rapita iarasi in 1940 si 1944, Basarabia a fost supusa unui dur proces de rusificare. Imperiul rus sau sovietic voia sa controleze gurile Dunarii si voia o "punte" spre "Tarigrad", spre Bizant. Basarabia trebuia sa fie doar o etapa inaintea preluarii Romaniei in totalitate, a Balcanilor, a Bosforului. Ca sa aiba siguranta teritoriilor cucerite, Imperiul si-a impus obiceiurile si limba. "Natiunile captive" trebuiau, in final, sa dispara, sa accepte asimilarea sau sa piara. Deznationalizarea a fost si mai dura cu moldovenii de peste Prut, pentru ca, intre timp, se nascuse Romania, tara celor de-un neam si o limba cu ei, aflata in afara Imperiului rus si independenta de el. Basarabenii au devenit, in raport cu colonistii rusi, cetateni de categoria a II-a, subdezvoltarea provinciei s-a accentuat, fortandu-i sa plece dupa munca in Imperiu. Iar sovieticii lui Stalin si ai urmasilor lui au mers si mai departe, deportand sate intregi in pustiul Siberiei. Asa intelegea "maica Rusia" sa domine lumea.
Nici un imperiu nu este insa etern. Cu o civilizatie asiatica inferioara celei europene, rusii au vrut sa "absoarba" etniile capturate. Fara sa inteleaga din Istorie ca exista o memorie colectiva in care se pastreaza totul, ca - daca nu sunt exterminate in totalitate - popoarele supuse vor aspira mereu la libertate, la independenta.
In Basarabia, cu granitele mutilate de arbitrariul lui Stalin, asa s-a intamplat dupa caderea Uniunii Sovietice. Pierderea momentului 1990, cand unirea cu Romania parea foarte aproape, si prabusirea economica a provinciei au dus la dependenta energetica de Rusia si la ascensiunea la putere a comunistilor. "Tara" s-a pustiit, in sate au ramas doar batranii, fara acces la infor
