Duminica Floriilor sau Duminica Stâlpărilor datează din secolul al IV-lea, când de altfel e amintită şi ca sărbătoare creştină de către personaje importante ale creştinităţii: Sfântul Epifanie, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Chiril al Alexandriei. Din aceeaşi perioadă, salcia începe să capete o valoare simbolică foarte importantă în creştinism. De asemenea, în protocreştinism, Duminica Floriilor mai purta denumirea de Duminica Aspiranţilor. „Cei care doreau să devină creştini treceau printr-o perioadă de iniţiere trupească şi spirituală. În Duminica Floriilor, catehumenii mergeau la episcop şi cereau să fie admişi la botez. După ce primeau acordul acestuia urma o perioadă de curăţenie spirituală. Catehumenii trebuia să citească textele biblice, să postească, să păstreze rânduiala canonică şi să trăiască în deplină curăţenie trupească. De asemenea, există informaţii conform cărora Duminica Floriilor se numea şi Duminica graţierilor, pentru că împăraţiii acordau graţieri“, a precizat Cornel Bălosu, şeful Secţiei de etnografie din cadrul Muzeului Olteniei.

De la legende la obiceiuri

Sărbătoare importantă pentru creştini, Duminica Floriilor era din cele mai vechi timpuri ziua în care oamenii se întorceau cu faţa către Dumnezeu, dar şi către tradiţiile moştenite de la bunici şi străbunici. Tot satul se pregătea să meargă la biserică având ramuri de salcie, pentru a asista la slujbă. Nimeni nu trebuia să lipsească. Se rupeau crenguţe de sălcii şi se pleca în zori de zi spre Casa Domnului. Aşa începe povestea bunicului, participant şi el la marea sărbătoare. În mintea nepoatei care ascultă frumoasa poveste cu tradiţii de Florii se naşte o întrebare: „Dar de ce, bunicule, mergeau oamenii cu sălcii?“. Răspunsul vine odată cu legendele povestite de bunic. „În ziua răstignirii, Maica Domnului a vrut să-şi vadă Fiul pe cruce. Dorinţa sa a fost înfrâ