Ucenicul lui Iisus a hotărât să-şi vândă Învăţătorul pentru 30 de arginţi. S-a afirmat de multe ori că Iuda a fost doar unealta divinităţii, prin care s-a întâmplat ceea ce trebuia să se întâmple. A fost sau n-a fost Iuda predestinat să trădeze? „Evanghelia după Iuda”, descoperită în anii ‘70, lângă Minya, în Egipt, redeschide această discuţie veche de 1.800 de ani. Papirusul are 62 de pagini şi a fost scris în dialect copt, utilizat de primii creştini egipteni. Datarea cu carbon-14 a manuscrisului scris în coptă relevă că a fost elaborat în secolul al III-lea d.Hr.

Stephen Emmel, specialist în manuscrise copte, este convins că documentul a făcut parte din tezaurul de la Nag Hammadi. În 1896, la Nag Hammadi, lângă Cairo, au fost descoperite 13 papirusuri cu texte biblice în limba coptă. Aceste documente nu erau incluse în Noul Testament; erau versiuni alternative ale celor patru evanghelii canonice - după Marcu, Matei, Ioan şi Luca - şi au stârnit vii controverse încă de pe vremea când apostolii lui Iisus se aflau în viaţă.

În „Evanghelia după Maria Magdalena”, de exemplu, se vorbeşte despre o neînţelegere dintre ea şi Petru privind modul de rugăciune, în care intervine Apostolul Levi (Tadeu) cu următoarele cuvinte: „Dacă pe ea a iubit-o Mântuitorul mai mult decât pe noi şi i-a dezvăluit­ ceea ce nouă nu ne-a dezvăluit, cine suntem noi să contestăm aceasta?

Să facem ce ne-a zis nouă să facem.” Mulţi au văzut în aceste cuvinte o dovadă a unei relaţii speciale între Iisus şi Maria Magdalena care a fost exploatată la maximum în romane gen „Codul lui Da Vinci”.

Cea mai veche evanghelie „alternativă” este cea a lui Toma, zis Necredinciosul, care l-a prezentat pe Iisus doar ca om, fără dimensiunea divină. Aceste idei au fost dezvoltate şi diversificate în celelalte versiuni: „Evanghelia Adevărului”, „Evanghelia după F