Nu este uşoară infectarea cu virusul hepatitei C (VHC). Este un virus parşiv care îşi schimbă cu viclenie structura, astfel că, până acum, nu s-a reuşit fabricarea unui vaccin, aşa cum norocos s-a descoperit împotriva hepatitei B.
Mai există o capcană întinsă de VHC. Episodul acut al hepatitei C poate trece neobservat, nu se întâmplă ca la hepatita cu virus A, când bolnavul se îngălbeneşte, are dureri musculare, are senzaţii de oboseală nejustificată. Făcând pe picioare şi fără tratament o hepatită C acută, bolnavul constată, după ani şi ani, că suferă de hepatită cronică C sau chiar mai grav, de ciroză. E de menţionat că infecţia cu VHC evoluează în 20-30 de ani spre ciroză. Dar trebuie luată în seamă şi altă nuanţă, numai 20% din cei infectaţi înving VHC. În timp ce 80% rămân cu infecţie cronică cu VHC. Odată cronicizată, hepatita C evoluează lent şi procesul inflamator în ficat durează mulţi ani. În timpul acestei inflamaţii cronice, celulele ficatului sunt distruse şi apare în locul lor ţesut fibros, ca o cicatrice, care nu mai lucrează din punct de vedere hepatic. Acest ţesut fibros distruge arhitectura ficatului, ajungându-se la fazele avansate de ciroză. Evoluţia hepatitei C poate fi mai rapidă, din păcate, când se suprapun factori de risc şi trecerea spre hepatită cronică şi ciroză se face în 8-12 ani. Alcoolul urgentează evoluţia bolii şi obezitatea e un factor favorizant. Încărcarea grasă a ficatului (steatoza hepatică) împinge ficatul spre hepatită cronică. Şi diabetul biciuieşte VHC să distrugă mai repede ficatul. Infecţiile paralele cu VHB sau cu HIV, adăugându-se VHC, grăbesc agravarea bolii. Mai mult sunt expuşi bărbaţii la evoluţia gravă a hepatitei C, iar vârsta contează şi ea. Dacă pacientul are 25 de ani, agravarea este mai rapidă decât la cel care s-a infectat cu VHC la aproape 60 de ani.
Nu este uşoară infectarea
