O pădure din Munţii Orăştiei adăposteşte o adevărată “rezervaţie” de ghiocei, creată nu de mâna omului, ci de însăşi Natura. Sursa: Remus Suciu

La umbra copacilor milioane de ghiocei, răspândiţi pe aproape 5 hectare, vestesc întârziat primăvara.

Ascunşi în munţi

Ca să ajungi în “Ţara ghioceilor bogaţi” trebuie să îndeplineşti două condiţii: să ai o bună condiţie fizică şi repere foarte clare. Ghioceii s-au ascuns bine de mâinile hulpave ale celor care fac bani la-nceput de martie. De fapt sus, în Munţii Orăştiei, ei refuză să apară până la început de aprilie, când nu mai au încotro şi rămân fără plapuma lor goasă de zăpadă, care abia-n urmă cu o săptămână a dispărut.

Ca să vezi marele covor de ghiocei trebuie să dovedeşti că vrei cu-adevărat. Iar voinţa îţi este testată cu severitate de o pantă abruptă, lungă de un kilometru, ce pleacă de undeva din centrul satului Grădiştea Muncelului. De aici, nu apuci “drumul mare”, cel care te-ar duce spre Sud-Est, spre Sarmizegetusa Regia, ci trebuie să găseşti un drum de căruţă, care urcă spre Nord. Abia după ce urci jumătate de ceas ajungi la jumătatea pantei, în locul numit “Sub cununi”.

Localnicii de aici te demoralizează când îţi spun că mai ai încă un ceas de mers pe jos, plus un urcuş la fel de greu ca primul. Până sus, pe culmea muntelui, e foarte greu. După aceea, drumul de culme urcă un pic mai lin şi te duce într-o poiană în care dai peste o gospodărie de lemn, demult abandonată.

Ghioceii ruşinoşi

Într-un colţ al poienii, la umbră, câteva mii de ghiocei răspândiţi pe vreo 200 de metri pătraţi încearcă să te inducă în eroare, să te facă să crezi că “asta e tot”. Nimic mai fals! Dacă reuşeşit să mai găseşti o cărăruie prin pădurea care-i mărgineşte, după încă un kilometru, ajungi la marele covor al ghioceilor.

Aici,