Vorbitoare de engleză, germană şi franceză, imobilizata într-un cărucior pe rotile, a militat pentru respectarea drepturilor cetăţenilor din statele cu guverne totalitariste

Ţintuită într-un cărucior cu rotile, nu-i place să vorbească despe drama ei. Îşi aminteşte de copilărie, cânt era la fel ca toţi ceilalţi. “Când mă trimitea mama cu vacile, măsuram soarele cu palma să ştiu când apune ca să mă întorc acasă”, povesteşte. Extrem de inteligentă, îşi dorea cândva o familie, copii, să-i audă râzând dar... a renunţat. “Tot ce-mi doresc este să trăiesc în demnitate, să rămân OM până la capătul vieţii. Mi-am propus să trăiesc simplu, printre oameni cu care să te ajuţi, să comunici”, povesteşte Elvira.

Seisme la Bruxelles

Din cauza problemelor de sănătate, a absolvit facultatea cu multe sacrificii, iar în România n-a avut şansa să aibă un loc de muncă. “Împinsă de nevoi, m-am înscris la o selecţie a UE, cu testări pe calculator, interviuri telefonice în engleză, ş.a . Am fost primul român acceptat şi singura femeie pe cărucior, din lume, care a ajuns să lucreze la secretariatul Parlamentului Europei de la Bruxelles, în perioada martie-iulie 2007, în Comisia pentru Apărarea Drepturilor Omului, la departamentul de Politică Externă”, spune Elvira. Venirea vâlcencei în capitala politică a Europei a creat seisme. “Avem nevoi, ca persoană cu dezabilităţi, pe care ei nu le înţelegeau, nu ştiau cum să reacţioneze. Prin poarta de acces pe unde trebuia să intru cu căruciorul nu puteam trece, uşile rotative de la intrare erau prea mici, iar cele glisante nu se deschideau decât din interior. Culoarele erau prea înguste, iar la masă a trebuit să renunţ pentru că nu puteam să-mi car tava. Blocajul creat din cauza acestor probleme şi presiunea psihică asupra mea erau enorme. Nu trebuie să fi doar inteligent, dar trebuie să ai şcoala vieţii ca să înţelegi prob