Zi de zi taie sticlă şi montează geamuri. În atelier sau la domiciliul clienţilor, munca lui este una de profesionist, Iulian Boboia fiind unul dintre cei mai respectaţi meseriaşi din branşă. Este de o calmitate proverbială şi are câte un zâmbet pentru fiecare client. Nu vorbeşte nimic nelalocul lui, din înţelepciunea-i caracteristică şi experienţa de viaţă având câte un sfat ori o vorbă bună pentru fiecare. Este ardeleanul tipic, ba mai mult, s-a născut în Ţara Moţilor, pe Valea Arieşului, iar asta înseamnă că respectul pentru valori precum familie, tradiţie ori muncă este bine înrădăcinat.
Din lăcătuş mecanic a ajuns geamgiu
Iulian Boboia este de aproape zece ani geamgiu pe strada 9 Mai. Nu ştia prea multe lucruri despre sticlă atunci când s-a angajat la atelierul de geamuri, rame şi oglinzi, dar asta nu l-a oprit să accepte noua provocare care apăruse în viaţa lui. Era prin anul 1999 când a fost disponibilizat de la întreprinderea unde lucrase mai bine de 23 de ani ca lăcătuş mecanic. „N-a fost o plăcere să plec de acolo după atâţia ani, dar asta a fost situaţia, nu aveam ce face. După ce m-au disponibilizat am venit aici, unde lucrez de aproape zece ani. Locuiam în zonă şi ştiam că la momentul respectiv atelierul are nevoie de un geamgiu. Nu ştiam prea multe despre sticlă, mai văzusem prin fabrică cum se face. A trebuit să învăţ din mers, de la colegi, şi m-am acomodat repede”, îşi aminteşte Iulian Boboia.
„Am mai spart câte un geam la început...”
Ca în orice meserie nouă, pe care începi s-o deprinzi, Iulian a întâmpinat greutăţi. Au fost incidente cu geamuri sparte, oglinzi fisurate ori tăieturi şi răni deschise, că, până la urmă, lucrul cu sticla nu este chiar floare la ureche aşa cum pare din exterior. „Am mai spart câte un geam, m-am mai tăiat la degete...”, spune şăgalnic geamgiul. Nu încape vorbă, îi place foart
