Romică Buia (39 de ani) se plânge că, din cauza crizei, riscă să dea faliment cu magazinul său de încălţăminte - Mai joci fotbal?

- Joc, ce să fac?! Sunt antrenor, dar şi jucător, la FC Chişoda, în Liga a IV-a din Timiş. Echipa e pe locul doi şi se luptă pentru promovare. Avem numai victorii în retur, suntem buni.

- Eşti un antrenor dur?

- Nu sunt ca Basarab Panduru, antrenorul pe care eu l-am apreciat cel mai mult, şi care ne alerga de ne ieşea sufletul din noi. Dar Pandi alerga cot la cot cu noi şi chiar scotea timpi mai buni decât noi. Ori eu, acum, nici nu prea mai pot să alerg şi, atunci, cum să le spun la jucătorii mei să alerge cot

la cot cu mine?!

- Victoriile le sărbătoreşti tot ca pe vremuri?

- Da, se ştie, mici şi bere după fiecare partidă. Colegii mai mult cu micii, eu mai mult cu berea. Ei sunt generaţia calculatoarelor, eu am fost din generaţia chefurilor. Eram de cursă lungă lungă, ăştia de acum dacă dau un pahar peste cap li se înmoaie picioarele.

- Câştigi bine acolo?

- Avem salarii de 1000 de lei şi prime de câte un 100 de lei pentru fiecare victorie. Dar tot e bine pentru vremurile astea grele... Nu vedeţi că nici afacerile nu mai merg pe criza asta.

- Apropo de afaceri, mai vinzi pantofi?

- Dacă vrei tu să cumperi, mai vând! Altfel nu, că nu mai sunt cumpărători. Marfa e de calitate, iar preţurile sunt măricele, cam 300 de lei perechea.

Cine mai dă acum atâţia bani pentru o pereche de încălţăminte? În ultimele două luni nu am mai vândut nici un pantof. Am mai scăpat de câteva perechi, oferindu-le cadou.