Săptămâna aceasta, Kerry Kennedy, fiica senatorului american Robert Kennedy, a vizitat România. Nu este puţin lucru, având în vedere că a fost pentru prima dată când un membru al prestigioasei familii s-a aflat la noi în ţară. Toate bune şi frumoase legat de programul vizitei distinsei doamne. Dacă volumul pe care l-a lansat, „Spune adevărul puterii. Apărători ai drepturilor omului care transformă lumea”, apărut la Curtea Veche, este foarte bine conceput cu cele 51 de interviuri luate unor apărători ai drepturilor omului din întreaga lume, dacă fotografiile din expoziţia lui Eddie Adams, premiat cu Pulitzer, sunt cu adevărat expresive, dacă simpozionul dedicat promovării drepturilor omului a fost destul de interesant, nu pot spune acelaşi lucru despre spectacolul de teatru jucat la Cotroceni.

Plecând de la cele 51 de interviuri, Ariel Dorfman a compus scenariul piesei „Spune adevărul puterii: Voci din întuneric”. În Statele Unite, piesa a avut premiera în anul 2000 la J.F. Kennedy Center, cu actori mari precum John Malkovitch, Kevin Kline, Sigourney Weaver, Alfre Wood ward.

La Cotroceni s-a întâmplat însă un lucru uşor jenant. Câţiva actori, aşezaţi la nişte birouri, au citit, de multe ori cu bâlbe, din scenariul piesei. Fotografiile interlocutorilor din carte s-au derulat, destul de plictisitor, pe un ecran din spate. Distinsa audienţă a căscat generos, deşi din distribuţie au făcut parte nume mari, printre care Ilinca Tomoroveanu, Traian Stănescu, Liviu Lucaci, Florentina Ţilea, Anca Constantin. Regizorul piesei a fost Alexandru Mâzgăreanu, care însă nu a fost foarte inspirat şi a montat cu minimul de mij loace un scenariu de altminteri bun.

Repet, mărturiile din carte sunt cu tremurătoare. Ele ar fi putut fi reprezentate cu totul altfel. „Sensibilitatea presupune încercarea suferinţei. Este acea experienţă care ne