În România lui 1989, unele locuri erau parcă din alt film. Unul occidental. Cu libertate, posibilităţi, bani mulţi şi distracţie. Cenzura statului făcea ca participarea românului simplu să fie aproape imposibilă la realizarea "producţiei". "Republica Balada" este filmul imaginar realizat din frânturi de destine chiar în inima Capitalei. Etajul 21 al Hotelului Intercontinental.
AI PE CINEVA?
Povestea ne-a relatat-o unul dintre foştii angajaţi ai Baladei, L.A. Un om ajuns într-un loc atât de special pentru că avea un mare atu, mama angajată deja la Intercontinental. O vorbă bună, o pilă, o relaţie şi L.A. lucra la "filmul interzis românilor", "Republica Balada". Nu era el singurul pilos. Cum singur recunoaşte. "Cred că 90% din angajaţi erau pe pile, dar şi neamuri. Hehehe... Eram deja la cel mai înalt restaurant din ţară, BALADA! Nu e un vis, e un incub să lucrezi acolo! Când te uiţi în jos şi vezi maşinile ca furnicuţele..."
Crede că a fost poate cea mai mare experienţă din viaţa lui. O adevărată şcoală de viaţă, meserie, comportament. Recunoaşte singur, dacă ar povesti altcineva ceea ce a trăit pe pielea lui, ar fi tentat să creadă că sunt poveşti nemuritoare. "Totul era exagerat de frumos!
Să vorbim despre serviciu. Erau reguli bine stabilite şi din care nu se putea ieşi nici un milimetru. Da! E adevărat! Milimetru de la aliniamentul meselor până la ultimul detaliu, tip intensitatea luminilor... Acestea se reglau în funcţie de ce se servea la masă sau de muzica care se cânta.
Au cântat acolo maeştri renumiţi: George Toader Pană, Marin Petrache Petria, ulterior, naşul meu şi al fiului."
Când vine vorba despre clienţii localului, L.A. îşi înclină pălăria. "Aici pot spune că într-adevăr în acel hotel intrau numai muc şi sfârc. Am servit la masă şi am cunoscut personal multe nume faimoase (nu voi