Se făcuse vreme frumoasă şi căldura de afară m-a determinat să-mi reînnoiesc garderoba. Mai ales fustele. Aveam vreo trei rămase de la mama, dar nici una nu-mi venea bine. Una era prea lungă, alta era prea largă în talie, iar cealaltă, cea mai frumoasă, avea un nasture lipsă şi trebuia să-i schimb pe toţi, ba chiar să-i mut puţin pentru a o face mai strâmtă. Eeee şi, pentru că tot "căzusem în şifonier", am pornit către un croitor particular, care lucra la domiciliu. Locuia la trei blocuri departe de mine, deci nu era o problemă.
M-am prezentat la croitor. Am intrat şi am fost întâmpinată de un domn cu o vârstă înaintată, deosebit de politicos. I-am explicat despre ce este vorba şi i-am arătat fustele. Bărbatul s-a aplecat asupra lor şi, în timp ce le cerceta, am început să-l studiez. Nu arăta nici pe departe a croitor. Cu aspectul lui foarte îngrijit, bine ras, cu părul cărunt pieptănat "pe spate", îmbrăcat cu o cămaşă bleu, călcată corect, adică fără dungă pe mânecă, şi nişte pantaloni bleumarin cu dungă impecabilă, era mai degrabă o copie fidelă a lui Rex Harrison la bătrâneţe. Pipăia materialele, studia cusăturile şi broderia aplicată pe buzunarele fustei lungi. După un timp s-a întors spre mine şi m-a întrebat de unde le am. I-am explicat, puţin jenată, că le am de la mama şi că, fiind strâmtorată, trebuie să le folosesc. Şi la urma urmei îmi plăceau foarte mult! Privirea lui albastră mă străpungea. M-a poftit să facem probele. În timp ce îmi lua măsurile am sesizat un iz fin de tutun cu aromă de cireşe amare. Nu m-am putut abţine şi l-am întrebat dacă fumează pipă. A tresărit şi mi-a confirmat. Acum l-am întrebat eu şi l-am privit iscoditor, dacă îl primeşte din "afară". Oarecum stânjenit, mi-a confirmat că i l-a dat o doamnă. I-am zis că mirosul fin al tutunului îl cunosc de la tatăl meu, care fuma pipă. Primea tutunul de
