O încăpere tăcută, albă, ca orice cameră de spital. Un băiat de nici 20 de ani, întins pe pat, cu perfuzii şi fire care-l conectează la aparate. Un spital pe care-l vede de aproape un an. Lângă el, cu faţa tristă, neputincioasă şi totuşi puternică, mama lui. Ionuţ Săndoi a fost internat cu leucemie acută limfoblastică. Între timp, alte afecţiuni i-au agravat starea. Ca să-i fie durerea suportabilă, are nevoie de ajutorul nostru.

Cu peste un an în urmă, am aflat de Ionuţ de la profesorii şi colegii săi de clasă, care încercau să strângă bani pentru un transplant de măduvă, îngroziţi de diagnosticul prietenului lor. „Cred că Ionuţ este, fără să-i jignesc pe ceilalţi, cel mai bine crescut din clasă. În zece ani de învăţământ, n-am văzut un copil care să aibă mai mult bun-simţ. Este un băiat liniştit, vesel şi cuminte şi mi se pare o nedreptate ce i se întâmplă. Şi toţi ţin foarte mult la el. La început, când a lipsit de la şcoală, mă tot întrebau ce are, când se întoarce la ore. Am putut să le spun abia după o lună“, spunea, primăvara trecută, diriginta clasei, Daniela Badea. Ionuţ avea nevoie atunci de 100.000 de euro. Boala se făcuse simţită într-o zi de octombrie, în anul 2006. Băiatul, care nu împlinise nici 17 ani, a început tratamentul imediat. Vreme de un an, citostaticele au făcut parte din meniul său, ca un lucru fără de care n-ar fi putut merge mai departe. Apoi, la începutul lui 2007, a întrerupt o perioadă pentru o cură naturistă, la Belgrad. Părinţii s-au agăţat de orice informaţie, de orice speranţă. „Ionuţ tot zicea că nu mai suportă şedinţele de chimioterapie. N-am ştiut ce să fac, ce să mai încerc să-i fie bine. Iniţial, s-a simţit o ameliorare, iar analizele lunare pe care le făceam după ce ne-am întors în ţară ieşeau bine de fiecare dată“, povestea după aceea Anişoara, mama sa. Însă, în mai puţin de 12 luni, boala a recidivat. În vara