Pe Wall Street criza nu a avut de la bun inceput o definitie. Nu are nici astazi fiindca orice criza, prin natura ei, este imprevizibila. Parerea generala spune ca este imposibil sa stim dinainte care e traiectoria unei crize, si cu atat mai putin sfarsitul ei.
In evolutia oricarei crize, exista un moment critic in care preponderenta evenimentelor negative incepe sa scada, fiind inlocuita cu evenimente mai mult pozitive. Intr-o societate, ca cea americana, in care totul e masurabil si clar definit, stim de exemplu cand se termina un anume tip de criza - recesiunea. Aceasta ia sfarsit in secunda in care scaderea PIB-ului e inlocuita de cresterea acestuia. Somajul poate continua sa creasca, preturile pot continua sa scada, bursa poate sa faca ce vrea, daca PIB-ul creste atunci inseamna ca recesiunea s-a terminat.
Ar fi extraordinar ca si criza sa fie definita in prealabil pentru ca, in felul acesta, parerea mea ar putea fi impartasita mai usor de majoritatea celorlalti. Dar doar fiindca aceasta criza nu a fost definita in prealabil nu inseamna neaparat ca nu s-a terminat. Astfel, in lipsa unei definitii, ar trebui sa ne concentram pe intensitatea evenimentelor negative. In momentul in care acestea incep sa fie dominate de evenimente mai mult pozitive sunt de parere ca am trecut deja de acel moment critic, moment pe care eu il numesc sfarsitul crizei.
Intr-o discutie recenta comparam sfarsitul crizei cu iesirea unui pacient de la sectia de reanimare, incercand sa fac o paralela intre criza sistemului financiar si o situatie medicala dificila. O boala cronica se prelungeste multi ani de zile fara a pune in pericol viata pacientului, cum e de exemplu cazul unui pacient care sufera de diabet. In mod natural, nu putem spune despre acest pacient ca este perfect sanatos, dar tratamentul cu insulina poate mentine starea generala a pacientului in conditii
