Acuzaţiile de implicare a României în protestele anticomuniste din Moldova permit transnistrenilor să zăngăne iar spectrul „românizării“ populaţiei ruse a republicii . Deşi poziţia oficială a Moscovei resuscitează şi regimul separatist transnistrean, autorităţile de la Chişinău sunt recunoscătoare pentru susţinerea rusă. Prin măsurile de pedepsire sau indimidare a protestatarilor din Chişinău, autorităţile moldoveneşti menţin destabilizarea situaţiei interne din republică.
Un efect necăutat este încurajarea sentimentelor şi acţiunilor separatiste din Transnistria. Încă din a doua zi a revoltelor, administraţia de la Tiraspol a remis Comisiei Unificate de Control solicitarea de a majora numărul pacificatorilor ruşi până la 2700 de persoane, faţă de aproximativ 500 în prezent.
Regimul Smirnov a cerut, de asemenea, şi dislocarea unei escadrile de elicoptere pentru menţinerea securităţii în Zona de Securitate dintre cele două maluri. Totodată, autorităţile separatiste au vorbit despre stoparea încercărilor unor grupuri de „extremişti“ de a pătrunde pe malul stâng al Nistrului.
Sperietoarea „românizării“
Activizarea exponenţilor regimului separatist are loc însă mai ales în contextul ofensivei politice a Rusiei. Atât din Parlamentul Federaţiei Ruse, cât şi din partea Ministerului de Externe de la Moscova au parvenit noi declaraţii riscante şi provocatoare la adresa integrităţii teritoriale ale Republicii Moldova (RM).
În esenţă, partea rusă avertizează, în mod indirect, că absenţa comuniştilor de la putere va conduce la recunoaşterea independenţei transnistrene.
Poziţia actuală a Tiraspolului este în concordanţă cu logica separatistă uzuală, care constă în cererea de stabilire a unor „relaţii bilaterale de prietenie şi cooperare“ cu Chişinăul. Demersul transnistrenilor capătă însă un nou
