…sau mai pe româneşte spus: să te speli pe cap cu el

Steaua l-a cumpărat pe Pedriel ieftin, cu numai 250.000 de euro. Ieftin, în comparaţie cu banii risipiţi pe tot neamul de neisprăviţi cu nume cîntătoare, care dau bine în contracte şi în ziare. Au nume frumoase, care trimit cu gîndul ori sînt identice cu acelea ale gloriilor fotbalului mondial. Sînt sigur că prin Liga noastră a doua aleargă pentru o pîine mai bună ca-n ţara lor şi cîţiva Ronaldinho. Deschizîndu-se sezonul de solduri la Pedrieli, dintr-o ofertă de cîteva mii, Steaua l-a luat pe cel mai împrăştiat. Cu Pedriel în teren, Steaua a jucat de parcă ar fi avut doi Băneli.

Cînd zicem ieftin, e prin comparaţie cu toate investiţiile proaste şi de milioane ale Stelei. Raportat la banii cheltuiţi de Mititelu cu noua generaţie de speranţe, amintind, prin număr şi calitate, de fenomenul “Luceafărul” şi de Corvinul Hunedoara, cei “numai 250.000 de euro” daţi pe Pedriel, la care se adaugă salariul şi doftoriceala pe luni şi luni de şomaj tehnic, dublează de fapt pierderea şi are şanse să o tripleze.

Nu-s chiar atît de rafinat, încît să sufăr pentru milioanele pe care i le mănîncă lui Gigi Becali profitorii din comandamentului clubului. Nu pot însă să nu mă sesizez de faptul că orice amărît cu nume sud-american sau portughez scoate din cărţi şi de la loteria şanselor un talent autohton. Mititelu e patriot, dar Gigi Becali nu e. La CFR Cluj, cuvîntul patriotism e rostit numai în spaniolă. Poate să bată Gigi Becali mii de mătănii şi să mulgă la televizor mii de oi, patriotismul românului care investeşte în fotbal e dovedit de producţia de mari jucători români. Pînă una, alta, politica de cadre de la Steaua a distrus carierele unui număr impresionant de tineri români, cumpăraţi din campionatul intern tocmai pentru că erau buni.

Banii cîştigaţi cu toptanul la Steaua, după victorii mincinoase,