"«Unchiul Vanea» este singura dintre piesele cehoviene în care moartea nu apare. Nimeni nu moare, nimeni nu ucide pe nimeni, nimeni nu se sinucide. Toate personajele supravieţuiesc. Moartea este un fel de rezoluţie, o soluţie. Toată această tragedie, fiind absolut serioasă, este absurdă şi comică în acelaşi timp", spunea regizorul Iurii Kordonski.
Piesa "Uanchiul Vanea" a Teatrului Naţional craiovean, pusă în scenă în ultimul an de comunism în regia lui Mircea Cornişteanu, a făcut în acelaşi an turul României într-un turneu care a rămas în amintirea a mii de spectatori care au aplaudat frenetic la tragerea cortinei. Au aplaudat atunci "evoluţia dramatică" (Ludmila Patlanjoglu) şi "remarcabilul rol" (Silviu Purcărete) al actorului Valer Dellakeza - "Vanea", scenografia Ştefaniei Cenean, care a transformat astfel decorul, într-un rol principal, un Tudor Gheorghe meticulos în rolul lui Astrov Mihail Lvovici şi un regizor care a ştiut să pună în valoare un Cehov fără vârstă.
SCENOGRAFIA, DEVENITĂ ACTOR PRINCIPAL
Piesa lui Cehov "Unchiul Vanea" figura frecvent în anii comunismului târziu în repertoriul teatrelor din România. Situaţia era aceeaşi şi la Teatrul Naţional din Craiova, care figura printre cele mai bune instituţii de teatru din toată ţara, unde se pregătea noua punere în scenă a piesei lui Cehov. La sfârşitul anului 1988, imediat după premiera cu "O scrisoare pierdută", încep repetiţiile. Directorul Teatrului Naţional din Craiova de la acea vreme spune că scenografa Ştefania Cenean a primit încuviinţarea "tacită" de a cheltui pentru decoruri şi pentru costume orice sumă are nevoie, deşi pentru depăşirea unui anumit plafon trebuia cerută în scris o aprobare specială din partea Consiliului Culturii. Această aprobare era obţinută de obicei cu mare dificultate şi numai dacă membrii Consiliului o considerau suficient de justi
