Astăzi, 14 aprilie, se împlinesc 250 de ani de la dispariţia compozitorului german Georg Friedrich Händel. Compozitorul german Georg Friedrich Händel, născut pe 23 februarie 1685, la Halle/Saale, s-a stins în urmă cu 250 de ani, pe 14 aprilie 1759, la Londra.
O viaţă în concordanţă cu specificul epocii – derulată între Halle, oraşul natal, Hamburg, oraşul în care a fost atras de Telemann, admirator şi bun prieten, Florenţa, apoi Roma (acolo Händel îl cunoaşte pe Arcangelo Corelli, episod esenţial pentru evoluţia sa), urmând Napoli, Veneţia, Hanovra şi în sfârşit, Anglia.
„Händel – 250”, la Radio România Muzical, înseamnă zece ore de muzică într-o săptămână comemorativă. „A fost cel care în secolul său l-a depăşit pe Homer”
I s-au adus la finalul vieţii omagii de o anvergură barocă: „A fost cel care în secolul său l-a depăşit pe Homer”, scria William Cowper. Şi-a putut admira, de-altfel, cu doi ani înainte de apariţia oratoriului Messiah, propria statuie în grădinile Vauxhall. Un vizionar, înmormântat la Westminster, în colţul poeţilor. Poreclit „marele om” sau „ursul”.
Maniera sa de lucru era absolut impresionantă. Un singur exemplu: anul 1738. Händel dirijează premiera operei seria „Xerxes”, începe să lucreze la pastorală „Imeneo”, compune simultan una dintre uriaşele sale drame biblice „Saul” şi cea mai impresionantă frescă în ceea ce priveşte componenta corală – oratoriul „Israel în Egipt”. Toate acestea cu câteva luni înainte de a redacta cele 12 Concerti grossi op.6.
Italia nu l-a uitat pe Händel
A compus „12 concerti grossi” înscrise într-o tradiţie solidă, pe linia unui Arcangelo Corelli. Ne obligă să vorbim despre experienţa italiană – Händel învăţând « secretele » acestei arte timp de trei ani, din 1706. Atunci îl întâlneşte pe Arcangello Corelli, cel care avea să exercite