Scriitoarea Cella Serghi se află în topul preferinţelor cititorilor Bibliotecii pentru toţi. Odată publicată lista primelor 15 titluri care apar în această colecţie, am primit, pe lângă felicitări pentru iniţiativa de a publica "Pânza de păianjen", sugestii de editare şi a altor romane scrise de prozatoarea interbelică.

"Mirona" şi "Pe firul de păianjen al memoriei" sunt romanele cu care ar dori, cei ce ne-au scris, să-şi completeze rafturile bibliotecilor. Începem cu "Pânza de păianjen", cu siguranţă, dacă nu cel mai apreciat de critici, atunci cel mai popular roman al Cellei Serghi.

Poate nu este un lucru cunoscut, dar Cella Serghi nu s-a bucurat de aprecierea criticii literare a epocii şi a zilelor noastre, cât de un imens succes al publicului cititor. Au fost puţini criticii de specialitate care au băgat-o în seamă (citeşte mulţi nu au inclus-o în cuprinsul istoriilor literare pe care le-au conceput). Bunăoară, şi Alex Ştefănescu, şi Nicolae Manolescu o ignoră pe Cella Serghi în istoriile literare apărure în 2006, respectiv 2008.

Cât despre George Călinescu - care i-a dezavuat prozatoarei meritele literare - trăitorii epocii interbelice spun că marele om de litere era pur şi simplu gelos pe Serghi pentru că "Pânza de păianjen" se vindea mai bine decât cartea sa, "Enigma Otiliei"...

OCROTITĂ DE LOVINESCU

Totuşi, au fost şi critici care i-au apreciat talentul literar. Ov. S. Crohmălniceanu, considera că structura romanului de faţă este construită după "un instinct exact al jocului determinărilor şi al ţesuturilor aproape invizibile, dar dese şi precise", ca ale unei pânze de păianjen. Dar cel care i-a luat mereu apărarea pe tărâm literar a fost criticul Eugen Lovinescu.

Într-un interviu acordat Cleopatrei Lorinţiu, Cella Serghi evocă amintirea nepreţuită a clipelor petrecute în cenaclul Sburătorul: