Din tot arsenalul de arme oratorice, politice, populiste sau nu, presedintelui Traian Basescu ii lipseste una singura: aceea cu care sa trateze criticile care i se aduc. Fie ca este vorba de critici indreptate impotriva unor masuri politice, a unui tip de comportament, impotriva familiei sale sau impotriva actiunilor intreprinse in calitate de cetatean.Avem in acest sens o panoplie bogata din care Basescu ar fi putut alege, panoplie folosita cu succes de omologii sai din UE si SUA. Exista astfel ignorarea, atacul, mersul in instanta, asumarea partiala sau totala, justificarea sau reinterpretarea unor anumite fapte.
Aproape toate presupun insa dialogul. iar de ceva timp, presedintele, atunci cand vine vorba de critici, sugruma dialogul si isi reduce panoplia de arme la una singura: atacul impotriva ziaristilor care lucreaza pt trusturi de presa in al caror actionariat se afla “mogulii”. Niciodata Basescu nu s-a referit exclusiv la X si Y, ca moguli care “intra in terpidatii”, ci ii baga in aceeasi oala cu jurnalistii care isi permit sa ii puna la indoiala deciziile. Pentru ca daca s-ar referi doar la X si Y, atunci raspunsul la critica ar fi un atac personal, cu tinta precisa, pentru care ar fi nevoie ulterior de un dialog mai elaborat decat cele cateva fraze cheie pe care Basescu le repeta cu mici inflexiuni metabolice.
Din tot arsenalul de arme oratorice, politice, populiste sau nu, presedintelui Traian Basescu ii lipseste una singura: aceea cu care sa trateze criticile care i se aduc. Fie ca este vorba de critici indreptate impotriva unor masuri politice, a unui tip de comportament, impotriva familiei sale sau impotriva actiunilor intreprinse in calitate de cetatean.Avem in acest sens o panoplie bogata din care Basescu ar fi putut alege, panoplie folosita cu succes de omologii sai din UE si SUA. Exista astfel ignorarea, atacul, mersul in instanta, a
