Ar trebui ca în acest colţ să comentez ultimele două etape, ceea ce îmi este greu din punct de vedere al spaţiului tipografic. În etapa intermediară, cea de miercurea trecută, am avut o mare bucurie, Ştiinţa reuşind să învingă, în sfârşit, scor 2-0, trupa infatuaţilor din Ştefan cel Mare, la capătul unui meci gândit foarte bine de profesor (Napoli) şi interpre-tat la fel de bine de elevii săi, ECHIPA Craiovei 2009. La ora meciului cu Dinamo eram acasă, cu unele dureri postoperatorii (am suferit o mică intervenţie chirurgicală luni), dar golurile fraţilor Costea m-au făcut să uit de toate. A fost un joc de ţinută, Universitatea reuşind să facă fericiţi pe suporterii olteni, învingând pe duşmanul întregii Oltenii fotbalistice din 1964 încoace. M-au uns pe suflet cele scrise de condeierii din Bucureşti, iar cel mai tare mi-au plăcut cele scrise, în puţine rânduri, de Radu Cosaşu (cunoscut sub pseudonimul de cronicar sportiv „Belpfegor“), că „Dinamo a fost fezandată cu două goluri“ ş.a.m.d. Am auzit că a fost o fiestă oltenească după meci, chestiune normală după un asemenea rezultat. Sâmbătă însă, tot Banatul a fost fruncea, cum se zice, Timişoara - Craiova 1-0. Trebuie să recunoaştem că Gabi Balint şi-a creat o defensivă atentă, dar victoria gazdelor a cam fost facilitată de Craiova. Istoria meciului s-a scris atunci când experimentatul şi veteranul Dorel Stoica a ratat acel penalti, apoi Dorel a fost păcălit ca în curtea şcolii de Gigel Bucur, fază la capătul căreia a ieşit golul victoriei Timişoarei. A, desigur, au ratat toţi marii fotbalişti câte o lovitură de la 11 metri, aşa că nu trebuie să-l facem pe Dorel ţap ispăşitor, dar aşa-i în fotbal, cineva trebuie să fie şi acuzat. „Acuzat“ ar trebui să fie şi Florin Costea, de exemplu, pentru lejeritatea cu care a tratat anumite faze, dar asta-i problema altora. Una peste alta, un pic de relaxare, un pic de neconcentrar