Ieri s-au împlinit 40 de ani de când creatorul fotbalului modern de sub Tâmpa a trecut în nefiinţă. Silviu Ploieşteanu, căci despre această personalitate este vorba, deşi nu s-a născut pe aceste meleaguri, a pus primele baze ale formaţiei stegarilor pornind din campionatul districtual, conducând echipa până pe locul doi în primul eşalon (cea mai bună comportare din campionat) în 1960, a cucerit primul trofeu internaţional la fotbal pentru România la Cupa Balcanică inter-cluburi în 1961, iar ca antrenor al echipei naţionale, a reuşit cea mai bună performanţă a Jocurilor Olimpice, ocupând locul cinci la întrecerea celor cinci cercuri din 1964, de la Tokyo. A dat echipei naţionale jucători exponenţiali. Vom căuta ca, succint, să prezentăm personalitatea celui mai longeviv antrenor din prima divizie a ţării, care a evoluat ca tehnician 21 de ani la aceeaşi echipă.
Campion cu două echipe
Originar din Craiova, Silviu Ploieş-teanu s-a născut pe 28 ianuarie 1913. Cum nimeni nu este profet în ţara lui, Silviu Ploieşteanu va deveni performer şi se va realiza pe alte meleaguri.
La 18 ani face parte din echipa UD Reşiţa, cu care câştigă ediţia 19 a campionatului din 1931, pe când campionatul se desfăşura pe districte, cu fază naţională. În ediţia următoare, dispută cu aceeaşi echipă finala, în compania lui Venus Bucureşti.
La prima ediţie a campionatului naţional în sistem divizionar (aşa cum se dispută astăzi), din sezonul 1932/1933, este încorporat în echipa Universităţii Cluj, unde-şi satisface studiile la Academia Comercială. Clujenii, cu mijlocaşul Silviu Ploieşteanu în echipă, câştigă seria a II-a şi dispută finala, pe care o pierd în compania Ripensiei Timişoara. Evoluează cinci ediţii pe Someş, până la ediţia 1936/1937, când terminându-şi studiile, se transferă la Venus Bucureşti, unde-şi încheie cariera fotbalistică în divizia A, după opt