- Diverse - nr. 288 / 15 Aprilie, 2009 In ultimul timp, s-a scris si s-a vorbit pana la saturatie despre incendierea miristilor si a vegetatiei uscate. Motivele sunt multiple si nu as dori sa le comentez, pentru ca inconstienta, reaua-credinta, lipsa mijloacelor materiale si agricultura "dupa ureche" sunt doar cateva. Faptul ca se distruge, intr-o clipita, stratul de humus, sedimentat in foarte multi ani, va avea consecinte imprevizibile intr-un viitor nu prea indepartat. Focul mistuie totul, mai putin lenea si prostia omeneasca. Sfaturile specialistilor in domeniu raman vorbe in vant, pentru proprietarii de terenuri agricole care aplica metode primitive, de pe vremea cand populatia devenea sedentara. Sa mai spuna cineva ca istoria nu e ciclica... In acelasi registru, dar de o gravitate fara precedent, este incendierea stufarisului de pe marginea raurilor si lacurilor. Aici nu e vorba doar de incostienta si de indivizi redusi mintal, care se joaca si se bucura punand foc, ci de o adevarata CRIMA. In aceste zone isi fac cuiburi si adapost pasari si animale, unele avand pui. Este "casa" lor! Oare judecata lor este atat de ingusta, incat placerea ii impinge la crima? Este o atat de grava carenta in educatia primita acasa si la scoala, incat sa nu reactioneze nici la indemnurile celorlalti? Exemplul cel mai elocvent, in materie de incendieri, este cel de la Lacul cu plauri de la Faragau. Trecand peste faptul ca este o arie protejata, cu un statut aparte, ca in Romania asemenea ecosisteme trebuie pazite si gospodarite cu strictete, din nefericire este vandalizat in permanenta. Lacul de la Faragau este o zona in care se gasesc toate elementele deltaice. Plaurii, acele insule plutitoare, formate din vegetatie si sedimente, ancorate superficial cu radacini reticulare, se regasesc doar in Delta Dunarii. Fauna, flora, pana si fitoplanctonul sunt identice zonei de delta.