Iaşiul infracţional al primelor luni ale anului 1989. Cele mai des întâlnite infracţiuni? Evident, furturile. Dar nu lipseau nici omorurile, tâlhăriile, violurile, agresiunile domestice deosebite, ca şi potlogăriile de tot felul, ce priveau în mod evident partea materială. Avutul obştesc.
Al "tutulol" oamenilor muncii. Nu trebuie să fi trăit atunci!, sărăcia în care îi adusese comunismul pe românii de rând se simte fie şi numai parcurgând filă cu filă rechizitoriile proceselor penale. Scoarţele îngălbenite de vreme, pictate de literele maşinilor de scris sovietice, scapă dintre rândurile sale un amănunt uşor de intuit: starea materială precară a făptaşilor, o sărăcie indusă de gestul megaloman al lui Ceauşescu de a achita datoriile externe.
De eşecul total al agriculturii comuniste, al funcţionării inadecvate a CAP-urilor şi IAS-urilor, de unde se fura ca-n codru. Ca şi din fabrici şi uzine, de altfel, acestea din urmă fiind şi mândria purtătorilor de seceră şi ciocan din România. Se fura, cum am spus, de sărăcie, se fura din invidie, se fura de la Colectivă, porumb, grâu, rapiţă, orice. Cu tractorul, cu remorca.
Se făceau dispărute şi animale care erau sacrificate, se sustrăgea benzină de la întreprindere, se chiulea la munca de la CAP, faptă care se lăsa chiar cu bătaie, cum am găsit într-un rechizitoriu: bătaie între comunişti mai mult sau mai puţin pătrunşi de filonul "marii ideologii". Se trăgeau ţepe statului: delapidări, şmenuri, ca şi acum. Însă, pe atunci erau făcute mai cu teamă, cu un tupeu ceva mai atenuat, poate şi de frica pedepselor, mult mai "serioase".
Gestionari frauduloşi, găinari, tâlhari, bătăuşi, prostituate existau şi atunci în zona Moldovei, ca şi astăzi, doar că obiectul muncii era un pic altul. Existau şi atunci agresiuni grosolane, cu furca, cu toporul ce se lăsau cu dinţi sc