„Trăim vremuri interesante. Păcat că nu se mai termină“, zice un banc pe care l-am auzit de curând din gura unui personaj altfel insipid (şi foarte des invitat la emisiuni TV, lucru ce-l face şi mai puţin suportabil). Absolut de acord; cel puţin săptămâna trecută ne-a demonstrat-o cu asupra de măsură. Luni, ministrul educaţiei ne informa că proiectul de rectificare bugetară, prin care 20.000 de profesori urmau să-şi piardă slujbele (cu alternativa îngheţării

„Trăim vremuri interesante. Păcat că nu se mai termină“, zice un banc pe care l-am auzit de curând din gura unui personaj altfel insipid (şi foarte des invitat la emisiuni TV, lucru ce-l face şi mai puţin suportabil).

Absolut de acord; cel puţin săptămâna trecută ne-a demonstrat-o cu asupra de măsură. Luni, ministrul educaţiei ne informa că proiectul de rectificare bugetară, prin care 20.000 de profesori urmau să-şi piardă slujbele (cu alternativa îngheţării salariilor), e „inacceptabil“. Vineri, acelaşi guvern anunţă că a decis să nu facă nici un fel de concedieri, deşi, zice premierul, „puteam avea soluţia să dăm afară 5% din personal“ - prin asta înţelegându-se toţi bugetarii.

Vasăzică de la mărirea salariilor cu 50% de dinainte de alegeri, susţinută atât de PDL, cât şi de PSD, am ajuns în mai puţin de o jumătate de an mai întâi la concedieri ori îngheţări de salarii, pentru ca totul să se termine în cele din urmă cu un „pupat Piaţa Endependenţii“ caragialesc, în care dascălii răsuflă uşuraţi că au scăpat de ghilotina restructurărilor, Guvernul a mai marcat un punct de imagine, iar doamna ministru Andronescu n-a scăpat ocazia să anunţe că, după mărirea salariilor profesorilor cu 9% în acest an, caută soluţii ca în 2010 acestea să se majoreze iar, cu 33,6%. Eu aş paria, înainte de asta, că bieţilor dascăli li se va mai arăta o dată pisica...

Acelaşi lucru se întâmplă şi cu impozitul f