În 1989, Sorina Vulpan avea 21 de ani. "Tot anul am mers la un curs de calificare organizat de Cooperativa Igiena împreună cu Ministerul Învăţământului. Aveam ore de dermatologie, de chimie cosmetică, iar practica o făceam la un salon aflat pe Batiştei, în apropiere de Ambasada Americii.
Cosmetica se învăţa într-o vreme la o şcoală postliceală care se desfiinţase. Am vrut să fac acest curs, pentru că aveam o vecină care făcuse acea post-liceală; acum lucra la un salon cosmetic de la Casa de Modă şi era tot timpul foarte aranjată.
Eu lucrasem în Igiena pe financiar, dar cât timp a durat cursul n-am mai mers la serviciu. Zi de zi învăţam, cu excepţia duminicilor. Era nevoie de noi cosmeticiene, pentru că urma să se dea în folosinţă noi blocuri, care aveau la parter, printre altele, şi salone de cosmetică.
Mi-a plăcut foarte mult, am învăţat să fac reţete de creme, pentru că pe vremea aia nu se găseau atât de multe cosmetice ca azi. Din lanolină şi vitamine făceam cremă pentru masaj facial. Preparam chiar şi ceara de epilat, din ceară de albine de la Apimondia şi colofoniu. Mi-aduc aminte că prima clientă care a venit la mine la epilat era o cunoştinţă şi eram foarte stresată, pentru că era destul de complicat cu epilatul: fâşia trebuia sa fie nici foarte groasă, nici foarte subţire, ca să poată fi luată bine.
Exersam pe colege diverse tehnici. Ştiu că dacă ne prindea că ne pensăm singure ne dădea peste mână; când tragi firul, trebuie să o faci în sensul în care creşte şi, practic, nu ai cum să faci bine lucrul ăsta asupra ta. Fiecare dintre cursante avea o trusă dotată cu un bol de porţelan, o casoletă metalică pentru comprese, un păhăruţ de ochi cumpărat de la Tehnica Medicală, în care pregăteam vopseaua de gene şi sprâncene.
Mai aveam pensule, trusă de machiaj, o pensetă, o paletă de lemn şi o cratiţ
