Dramaturgul Nicoleta Esinencu nu era în Republica Moldova în timpul manifestaţiilor de la Chişinău. Aflată din februarie într-o rezidenţă în Germania, a participat la acest dialog pe Messenger, într-o perfectă logică a primei „revoluţii transmise on-line“. Netrăind la Chişinău, mi-e foarte greu să-mi dau seama ce se întîmplă: pe de o parte, e Voronin, care în mod evident deturnează fapte, pe de altă parte, e presa democratică, inflamată, reacţionînd umoral, fără grija de a oferi şi dovezi pentru afirmaţiile pe care le face, şi la fel de radicală, în sens invers, precum comuniştii. Aşa că te întreb pe tine: ce se petrece acolo? Nici eu nu sînt acum la Chişinău. Încerc să-mi dau seama de aici, din Germania, ce se întîmplă. Asta cu denaturarea e o problemă mai veche în presa din Moldova, pe de o parte, unii n-au dovezi, dar afirmă, pe de altă parte, alţii fabrică ştire după ştire. Înscenează. Orice-ar spune Voronin şi „o parte a presei“ de la Chişinău, protestele n-au nici o legătură cu unirea cu România, sînt eu convinsă. Eu cred că majoritatea tinerilor şi-o doreşte şi e dreptul lor să şi-o dorească. Iar atunci cînd tinerii ies în stradă să protesteze, exprimă ce-şi doresc. La Chişinău tot timpul s-au strigat, la toate protestele, cu excepţia celor comuniste, lozinci prounire. Asta face parte, parcă, în mod firesc, deja, din tineret. „Scoateţi vama,/Vrem la mama“, „Trăiască, trăiască şi-nflorească/ Moldova, Ardealul şi Ţara Românească“ au fost, poate, cele mai răsunătoare scandări în timpul manifestărilor de la Chişinău. De ce şi-o doresc, din cauza Uniunii Europene? Acum depinde, mulţi dintre ei şi-o doresc din cauza adevărului, alţii, din cauza UE. Care adevăr, ăla istoric? Da, ăla istoric. De care ei n-au avut parte. Sună patetic şi banal, poate. Eu cred că e naiv, în primul rînd. De ce? Pentru că trebuie să învăţăm şi să ne asumăm o istorie, înainte de toa