Între 3 şi 5 aprilie, parterul Facultăţii de Drept din Bucureşti (cea de stat, desigur, singura care-şi merită numele) s-a transformat în spaţiu expoziţional. Tîrgul Educaţiei. Toate facultăţile Universităţii din Bucureşti şi-au prezentat oferta, şi nu doar ele. Jandarmeria era şi ea cu noi, recruta, ceea ce, orişicît, crea un plăcut sentiment de securitate (unde mai pui că au venit şi cu fanfara; numai mici n-au fost). Alături de standul lor, o indiancă gracilă, variantă miniaturală a omniprezentei Sri Mataji, căuta adepţi pentru Sahaja Yoga: ca şi viaţa, educaţia e complexă şi are multe aspecte. Erau fundaţii care aveau ceva de dat, erau ONG-uri. Erau şi multe edituri, legate într-un fel sau altul de lumea universitară. Plimbîndu-mă pe la standurile lor, m-am convins încă o dată că, în România, numai cine-i leneş sau nu vrea nu pune pe picioare o editură universitară sau ştiinţifică; iar cine-i harnic şi munceşte, în schimb, are tot ce vrea, inclusiv editură proprie la care scoate cîte cărţi vrea el pe an, multe semnate sau coordonate de el însuşi (pentru că e harnic), başca o revistă de studii avansate (de exemplu, în matematică). Dar nu detaliile astea contau. Important era că studenţii fiecărei facultăţi făcuseră minuni. Inventivi (sloganul celor de la Filozofie era: „Filozofia salvează România“; dacă nici asta nu merge, apoi chiar că nu mai ştiu...), amenajaseră standuri hazoase, organizaseră jocuri, concursuri – asta pe lîngă informaţia foarte serioasă despre programele de studii ale fiecărei facultăţi. Cel puţin ai noştri, de la Mate-Info, au fost extraordinari. Fără ei n-am fi făcut nimic, nici prezentarea PowerPoint a facultăţii, nici pliante colorate şi deştepte (pînă acum doi ani, cît timp ei au stat sau au fost ţinuţi deoparte, aveam clasicul pliant tern de trei mii de semne oferit de universitate şi standul se reducea la o masă la care stătea un