- Diverse - nr. 289 / 16 Aprilie, 2009 Intampinarea cu piosenie a uneia dintre cele mai mari sarbatori crestine, Pastele se constituie intr-un moment oportun de prezentare a semnificatiilor acestui simbol asociat religiei crestine, pe fondul careia s-a consolidat doctrinar si ideologic aceasta. Crucea. este forma care simbolizeaza in primul rand obiectul sacralizat pe care a fost crucificat Mantuitorul Iisus Hristos, in vederea rascumpararii pacatelor omenirii si a mantuirii noastre, si, totodata, semnul pe care il facem in vederea alungarii duhului rau - a diavolului, care incearca sa ne ispiteasca, in vederea indepartarii noastre de credinta si Dumnezeu. Sub raport simbolic, crucea este semnul puterii religioase utilizat cu ocazia rugaciunii si inchinarii, reprezentand puterea Treimica: a Tatalui, a Fiului si a Sfantului Duh. Este spatiul imaginar unde cele trei puteri trinitare coabiteaza intr-o modalitate sincretica in vederea salvarii din fata raului din lume si a vrajmasiei diavolului, care seamana ura si rau intre oameni si popoare. Dar sa vedem de ce religia crestina a ales acest simbol, a fost intamplatoare alegerea sau premeditata? De la inceput subliniem faptul ca o asemenea alegere nu a fost arbitrara. Asa cum remarca si autorul cartii "Crucea lui Cristos", John, R. Stott, nu putea fi ales ca simbol un staul sau o iesle in care sa fie asezat pruncul Iisus, intrucat semnifica locul umilintei Fecioarei Maria si al nasterii Mantuitorului prin acel principiu al chenozei - coborarii lui Dumnezeu si a golirii Sale de putere, care nu inseamna o micsorare sau o "cadere " din Dumnezeire, ci o fapta a bunatatii Sale, un alt mod de manifestare a puterii Sale pentru a intari firea omeneasca din launtrul ei (cf. Sfantul Maxim Marturisitorul). Nu putea fi gasit ca simbol al religiei crestine nici un instrument de munca manuala, cum ar fi tejgheaua teslarului unde a