● Vera Ion, Weekend cu mama. ControlAltDelete, Editura RAO, 2009.
Primul care a scris despre droguri la noi a fost Alexandru Vakulovski, ale cărui romane cvasi-biografice " Pizdeţ (2001), sequel-ul Letopizdeţ (2004) şi Bong (2007) " plasate în mediul studenţesc din provincie propuneau o atitudine grunge anti-establishment şi evadarea autodistructivă prin alcool şi narcotice.
Romanele lui sînt însă schematice şi abundă în clişee de cartier: femeile sînt curve, şcoala induce conformismul social, societatea manipulează, legile sînt nedrepte, statul e hoţie, americanii " imperialişti ş.cl., astfel că existenţialism-anarhismul dependenţei chimice devine un soi de haiducie narcotică proliferatoare de clişee stîngiste în slang basa. Însă în timp ce basarabeanul Vakulovski scria în ritm de gangsta rap mixat cu rock alternativ la casetofoanele căminului studenţesc despre tripuri cu tramadol şi efedrină, clubber-ul Dragoş Bucurenci scotea drogurile din zona mizeră a nefamiliştilor şi a rakeţilor pentru a înregistra experienţa shoturilor mondene sub forma unui jurnal scris pe weblong de un techno-dandy ketaminic (RealK, 2004). Ceea ce la Vakulovski era retorica revoltei cu substrat etnic anticapitalist, la Bucurenci devenea exhibiţionism urban de blog cu tentă educativă. Abordînd aceeaşi formulă narativă a confesiunii, Vera Ion face trecerea de la poezie şi teatru la proză exploatînd însă tema consumului de droguri într-o direcţie ceva mai socială.
Coautoare şi a scenariului filmului Weekend cu mama (regia Stere Gulea), Vera Ion scrie în acest roman "tot ceea ce nu se spune în film", sub forma jurnalului fetei de 18 ani internate pentru dezintoxicare la Spitalul Obregia. Listele pe care Cristina este încurajată să le alcătuiască pentru a-şi pune cît de cît ordine în viaţă, precum şi notaţiile zilnice de spital continuă cu scrierea poveştii dependenţei de
