Dance a Playful Body Concept: Andreea Novac Interpret: Istvan Teglaş Producţie: Centrul de Cultură „George Apostu“ prin Swiss Cultural Programme Romania, cu sprijinul Centrului Naţional al Dansului Bucureşti Un individ anonim, de nerecunoscut cu spatele, în ţinută anodină, cu gluga trasă pe cap, stă nemişcat în întuneric. Sau într-o fîşie de lumină puternică. Păşeşte încet, de-a lungul unui zid alb. Îl împinge cu mîinile, se lipeşte de el, se mulează peste propria-i umbră, se cambrează, se strînge. Încearcă să facă corp comun printr-o gamă întreagă de poziţii, toate incomode, aproape imposibile. Şi de stări – nerăbdare, hotărîre, aşteptare, decizie fermă, încrîncenare, abandon, revenire. Astfel începe spectacolul Dance a Playful Body, cu această imagine puternică a individului în epoca contemporană, a raporturilor sale cu o societate care se închide ermetic în faţa lui. Care îl respinge pînă provoacă lehamitea şi chiar greaţa, la propriu. Doar această secreţie mai poate fi substanţa cu care se înconjoară, descriind un cerc. Sau, poate, o inimă! Nimic altceva nu mai face legătura cu ceilalţi, iar suma de cabluri, ştechere şi prize în care se înfăşoară nu înseamnă conexiuni, ci doar utilităţi golite de scop. Expulzat din lumea relaţiilor interumane, individul eşuează pe o saltea pneumatică, ce devine unica sa realizare şi realitate. Chiar şi aşa, a o lua în posesie presupune o ascensiune în etape şi un efort întru aflarea echilibrului. Căutat, la un moment dat, inclusiv printr-o atitudine care evocă rugăciunea. Răspunsul aşteptat nu vine şi atunci se prăbuşeşte. Dispare în spatele saltelei, de unde se aud icnete şi hohote de plîns. Precum şi vorbe indescifrabile ale celui rămas singur. Şi adevărat. Atît cît se mai poate. Supravieţuieşte în primul rînd dimensiunea sa animalică, uşor violentă, parcă speriată, certîndu-se pe sine sau cu nevăzute spectre. Individu