- Editorial - nr. 289 / 16 Aprilie, 2009 Incalzirea globala, ca urmare a efectului de sera, nu este singura pacoste in derulare pe capul omenirii. Epuizarea resurselor energetice constituie un alt factor puternic de criza cu care atat noi, dar mai ales generatiile viitoare, ne vom confrunta. Toate aceste belele pleaca, in primul rand, de la om, care, pe langa faptul ca are tendinta de a consuma cat mai multa energie pentru mofturile sale, ramane la fel de nechibzuit in domeniul cresterii sale demografice, punandu-se astfel o presiune extraordinara pe piata resurselor energetice. Pentru ca ele sunt limitate si in continua scadere, sa ne inchipuim ce efort trebuie facut pentru asigurarea necesarului celor 7,5 miliarde de oameni, cat totalizeaza acum populatia globului, stiind cat de greu ne-a fost, din 1950 incoace, cand ea numara doar 2,5 miliarde. Marele noroc al tarilor cu un standard de viata ridicat este ca solicitarile energetice pe glob sunt foarte diferite, in functie de clima, nivel de dezvoltare si de cultura, dar in acelasi timp nimeni nu poate trai, cat de cat decent, fara un minim de consum. Altele sunt cerintele in tarile din zonele reci si temperate, altele la ecuator si tropice, numai ca fara lumina si caldura, fara prepararea hranei, fara functionarea industriilor si serviciilor nu se poate niciunde. O ironie a sortii este ca in timp ce populatiile din zonele friguroase consuma energie pentru incalzit, cele din zonele aride consuma multa energie pentru reducerea temperaturii din spatii, prin conditionarea aerului. Aceasta este partea optimista a standardului de viata. In realitate, populatiile din tarile sarace si in curs de dezvoltare folosesc pe scara larga ca surse de incalzit si pregatit hrana, balegarul si resturile vegetale. Acolo unde petrolul si gazul metan sunt inaccesibile sau mai greu accesibile se pune mare pret pe taierea padurilor pe