Ca sa intelegem cat de (a)normala e situatia de la noi, ar fi de ajutor o comparatie cu o democratie mai asezata. Spre exemplu, trebuie sa stiti despre disciplina de partid din Marea Britanie… Bun, poate pentru inceput ar trebui sa stiti ca exista asa ceva. In Romania se vorbeste mereu despre “partide democratice”, care ar trebui sa permita membrilor sa faca si sa spuna orice, ca si cum asa ceva ar fi normal sau chiar dezirabil. Nu este. Spre deosebire de o societate guvernata de o democratie liberala, un partid e o organizatie cu un scop unic si precis, si reguli pentru protejarea scopului respectiv. Cei carora nu le convin regulile sunt liberi sa plece din partid.
In mod paradoxal, de fapt, nu “lipsa de democratie” a partidelor noastre este cauza pentru care sunt intr-atat de slabe, ci, din contra, unul din motivele principale este tocmai faptul ca aceste reguli sunt prost facute si prost aplicate. Iar partidele sufera fie pentru ca sunt in trena unui lider vremelnic care “face regulile” si le si calca dupa plac, fie pentru ca, atunci cand conducerea partidului nu este indeajuns de tare sa indoaie regulile pentru ea, nu mai e in stare sa le aplice deloc.
Revenind, ce doream sa spun despre disciplina de partid in Marea Britanie este ca ea devine din ce in ce mai stricta pe masura ce se urca pe ierarhie. Un “backbencher”, adica un parlamentar fara rang sau influenta in partid poate sa scape chiar fara nici un fel de sanctiune daca voteaza impotriva partidului, cel putin in chestiuni de importanta redusa. In schimb, ministrii sunt obligati sa voteze disciplinat cu partidul lor, altfel o sanctiune inevitabila este, cel putin, pierderea postului ministerial si a statutului de “frontbecher”. Regula asta e cat se poate de logica, daca e s-o analizezi. Un partid poate rezista, poate chiar sa beneficieze de pe urma diferentelor de opinii de la nivel in
