Vreme de nouă ani a fost angajat al poliţiei, dar a renunţat la haina albastră pentru a duce o viaţă smerită, în slujba lui Dumnezeu.
Drumul spre casa lui Vasile Bucălete este umbrit de pomi înfloriţi, care împrăştie în jur miresmele primăverii. Mai sunt doar câteva zile până la cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii şi toată lumea este ocupată să-şi primenească gospodăriile. L-am găsit pe Vasile Bucălete vopsind câteva giurgiuvele. În curtea casei stă tolănit la soare un câine ciobănesc, alb şi blând. Pe lângă el, câteva găini se plimbă ciugulind iarba abia răsărită. Povestea lui Vasile Bucălete din satul Dobriţa, comuna gorjeană Runcu, este plină de învăţăminte. Bărbatul are 41 de ani şi se consideră împlinit: cu ani în urmă, l-a descoperit, „spontan şi radical“ - după cum el însuşi spune - pe Dumnezeu. Era poliţist în vremea aceea, căci Vasile Bucălete a purtat haina albastră mai bine de nouă ani. În 1993, bărbatul, care avea atunci doar 25 de ani, l-a descoperit pe Dumnezeu: „Eram poliţist şi ne duceau la Mănăstirea Lainici, pe 6 august, când este hram şi trebuia să asigurăm ordinea. Eu nu prea eram cu biserica, nu-l cunoşteam pe Dumnezeu, dar, în anul acela, am mers la schit, la Lainici, şi m-am spovedit. După spovedanie, mi-am schimbat radical modul de viaţă. Am aflat ce trebuie să facă un creştin ca să urmeze calea mântuirii şi am ales această cale“, a povestit Vasile Bucălete.
Şapte ani s-a gândit dacă să plece sau nu din poliţie
Meseria de poliţist nu era pentru Vasile, dar a avut nevoie de şapte ani ca să se hotărască să plece. „Nu îmi plăcea faptul că sistemul, conducerea îmi cereau lucruri care nu erau în folosul populaţiei. De asemenea, aveam foarte des contact cu persoane care au o stare morală jalnică. Nu prea aveam cum să sporesc alături de astfel de oameni. Am constatat că de la teorie la practică este cale lungă. A
