Prima apariţie a „urecheatului” ca simbol al Paştelui este menţionată în cărţi gemene, apărute în jurul anului 1500. Sursa: Hepta

Germanii, de altfel, sunt şi primii care au inventat dulciurile în formă de iepuraşi, în 1800, din aluat şi zahăr. În România, etnologii spun că iepuraşul şi-a făcut simţită prezenţa mai întâi în oraşe.

Pasărea rănită, transformată în iepuraş

O legendă veche spune că o pasăre şi-a făcut cuibul într-un copac bătrân. Glasul îi era atât de frumos, încât până şi vântul se oprea să o asculte. Toate vieţuitoarele o iubeau, pentru că le încălzea sufletul cu trilurile ei. Într-o zi geroasă de iarnă, cântările au dispărut. Pasărea zăcea rănită, lângă trunchiul copacului, fără să ştie cineva ce se întâmplase.

Vietăţile pădurii au cerut atunci ajutorul lui Easter, zeiţa fertilităţii. Pentru a o salva de la moarte, zeiţa a transformat micuţa pasăre într-un iepuraş, dar i-a lăsat puterea de a face ouă. Vremea a trecut şi a venit primăvara, când toate vieţuitoarele pădurii sărbătoreau şi ziua zeiţei.

Unele i-au adus drept ofrandă flori parfumate, altele, cununi de frunze verzi. Darul cel mai frumos a fost, însă, cel adus de iepuraş: un coş plin cu ouă colorate, în semn de recunoştinţă pentru că îi salvase viaţa. Această legendă se mai păstrează vie în rândurile comunităţii olandeze din Pennsylvania, unde copiii aşteaptă de Paşte iepuraşul care face un cuib plin de ouă colorate. Din această legendă s-a născut şi tradiţia ca iepuraşul să aducă daruri copiilor.

Legenda păgână şi Sărbătorile Pascale

Asocierea legendei păgâne cu Sărbătorile Pascale a fost făcută de către misionarii creştini care au ajuns în mijlocul triburilor nordice. Cum renunţarea la vechile lor sărbători păgâne nu era de conceput, pentru a nu provoca noi conflicte sângeroase misionarii au acceptat